Inginerul Alexandru C. BELDIE

  CUPRINS:
- Un om de ştiinţă
- Listă de lucrări
- Referinţe bibliografice
- Prizonier de război în lagărul de la Oranki
- Iris dacica Beldie
- Pandurii lui Tudor
- Anexe
- Bibliografie
  PREZENTARE:
A dispărut dintre noi, într-un anonimat inacceptabil, Alexandru C. Beldie, un inginer care și-a depășit limitele și avea tot dreptul, prin ceea ce a realizat, la recunoştinţa noastră a tuturor. Destinul său a fost unul de excepţie. Tatăl său, memorialistul Constantin D. Beldie, secretar de redacţie şi colaborator apropiat al filosofului C. Rădulescu - Motru, era strănepotul pandurului Nicolae sin Gheorghe Beldie care s-a fixat în satul Stroeşti de pe Valea Vâlsanului după evenimentele revoluţionare din anul 1821. Tânărul Alexandru a crescut într-o familie de intelectuali români, fiind educat în cultul muncii şi al dragostei de patrie. I-am urmărit paşii pe crestele Carpaţilor şi în Munţii Tatra, prin pădurile ţării, în staţiunile vegetale şi floricole de real interes ştiinţific precum şi în laboratoare, în biblioteci şi la catedra universitară de la Politehnica bucureşteană. A suferit în lagărul de prizonieri de război de la Oranki dar şi-a depăşit condiţia obţinând, prin studiu tenace, titlul de doctor inginer şi, ulterior, pe cel de doctor - docent, într-o vreme când, pe cerul politicii româneşti se adunaseră norii negri ai ocupaţiei străine de după 1944. Într-o perioadă de atac generalizat la adresa „naţionalismului” românesc, Alexandru C. Beldie a avut curajul să apere patrimoniul floricol naţional şi să promoveze etnobiologia. Contribuţia sa la elaborarea monumentalei lucrări „Flora României” este fundamentală şi recunoscută. A elaborat lucrări de referinţă, folosite şi astăzi de specialişti şi a condus un laborator de dendrologie şi, apoi, unul de ecologie, primul de acest fel de la noi. Modul în care el - inginerul silvic - a apărat pădurile ţării este de notorietate. O asemenea personalitate ştiinţifică a deranjat politicienii vremii care militau pentru „egalizare” într-o lume a diversităţii naturale şi de aceea a fost îndepărtat de la catedră şi, în 1975, de la conducerea unui laborator de cercetări. Cunoaşterea vieţii şi a operei lui a fost un act de curaj pentru noi dar am considerat-o drept o obligaţie morală. Aceasta, pentru că inginerul a devenit savant, autor de tratate şi universitar venerat de studenţii săi. Efortul nostru de documentare s-a materializat în paginile ce urmează, plasând personajul în coordonatele lumii lui. Acum, la judecata necruţătoare a timpului care cerne valorile şi neantizează impostura, Alexandru C. Beldie apare în adevărata sa lumină; este un creator în varii domenii, un „monstru sacru”. Datoria noastră este aceea de a-i recunoaşte meritele, de a-l recupera istoriografic şi de a-l include în patrimoniul de personalităţi unde îi este locul.
  PREFATA:
  CUVINTE CHEIE: