ȘANTIERUL NAVAL CONSTANȚA - 125 DE ANI. FILE DE ISTORIE

  CUPRINS:
1. DATE ISTORICE SI PRIMELE DEZVOLTARI INDUSTRIALE ALE ORASULUI SI PORTULUI CONSTANTA 23
1.1. Scurt istoric al orasului si portului Constanta 23
1.2. Cala de 40 tone („planul inclinat”) construita in anul 1862 pe actualul teritoriu al Santierului Naval Constanta 31
1.3. Traficul navelor in portul Constanta in jurul anului 1900 si dotarea Romaniei cu nave proprii 35
1.4. Infiintarea in anul 1892 a primului atelier de reparatii nave in portul Constanta 38
1.4.1. Separarea activitatii navale de C.F.R. si infiintarea in anul 1892 a primului atelier de reparatii nave 39
1.4.2. Documente care atesta infiintarea in anul 1892 a Atelierului de reparatii nave din portul Constanta, cu gestiune separata (inventar, buget, corespondente etc.) 39
1.5. Primele studii si proiecte efectuate inainte de anul 1900, pentru
constructia instalatiilor de andocare a navelor in portul Constanta 54
1.6. Constructia in anul 1908 de catre ing. Anghel Saligny a calei de 1.000 tone, amplasata in actualul bazin al S.N. Constanta 55
1.7. Dezvoltarea atelierelor de reparatii nave dupa anul 1900 59
1.7.1. Atelierele de reparatii nave in primul razboi mondial 60

2. CONSTRUCTIA UNUI SANTIER NAVAL MODERN LA CONSTANTA 62
2.1. Atelierele de reparatii nave in perioada interbelica (1918-1938) 62
2.2. Proiectele portului Constanta cuprinzand bazinele si cheiurile pentru Santierul Naval Constanta 74
2.3. Studii si proiecte pentru realizarea in portul Constanta a instalatiilor de andocare a navelor 76
2.4. Necesitatea urgenta a dotarii portului Constanta cu instalatii pentru andocarea navelor si darea in exploatare, in anul 1938, a primului doc plutitor cu o capacitate de ridicare de 8.000 tone forta 82
2.5. Proiecte si demersuri pentru constructia noului santier naval Constanta 96
2.6. Constructia halelor moderne de productie, a cladirilor anexa si a pavilionului administrativ la Santierul Naval Constanta. (1936-1945) 108
2.7. Santierul Naval Constanta in perioada celui de al 2-lea razboi mondial si noua forma de organizare, conducere si subordonare a santierului naval 111
2.8. Preluarea santierului naval Constanta de societatea mixta de navigatie sovieto-romana „Sovromtransport” si „Sovromnaval” (1 oct. 1945 - 1 oct. 1954) 122
2.8.1. Conducerea Santierului Naval - SRT si SRN - Constanta in perioada 1945 - 1954. (SRT = „Sovromtransport”, SRN = „Sovromnaval”) (1945- 1953) (1953 -1954) 125
2.8.2. Activitatea de productie a Santierului Naval Constanta in
perioada conducerii Sovromtransport si Sovromnaval (1 Oct. 1945 - 1 Oct. 1954) 132
2.8.3. Asigurarea fortei de munca si dotari social - culturale realizate in perioada 1945 - 1954 138

3. SANTIERUL NAVAL CONSTANTA IN PERIOADA (1955-1972), ETAPA PROIECTELOR DE DEZVOLTARE INDUSTRIALA A ROMANIEI 143
3.1. Studii si proiecte de dezvoltare si profilare a santierului naval Constanta pentru etapa 1965 si perspectiva (1970-1975) 143
3.2. Santierul Naval Constanta in perioada 1955 - 1960, noua conducere si cresterea capacitatii tehnice si de organizare a fortei de munca 150
3.3. Activitatea de productie la Santierul Naval Constanta in perioada 1955-1960 (60-65% reparatii nave si 35-40% constructii metalice si navale) 152
3.4. Activitatea santierului naval Constanta in perioada 1960 - 1965 (55% reparatii nave si 45% constructii metalice si navale). Schimbari in echipa de conducere a S.N. Constanta 158
3.5. Santierul Naval Constanta in perioada (1965 - 1972), cu activitate mixta de reparatii si constructii navale, etapa de pregatire a dezvoltarii maxime a S.N. Constanta 166
3.6. Constructia de nave, al II-lea profil de fabricatie la Santierul Naval Constanta 177
3.6.1. Constructia a 24 complete de slepuri de 1.000 tone - export Egipt, (pentru navigatia pe Nil) 179
3.6.2. Constructia cargourilor maritime de 1.920 tdw, export U.R.S.S 185
3.7. Conducerea colectiva la Santierul Naval Constanta si pregatirile pentru marea dezvoltare 196

4. SANTIERUL NAVAL CONSTANTA IN PERIOADA (1972-1980). MAREA DEZVOLTARE A S.N. CONSTANTA PENTRU CONSTRUCTII SI REPARATII NAVE DE MARE TONAJ (1972-1975-1977) 208
4.1. Vizite si hotarari ale conducerii superioare de stat si elaborarea proiectelor de dezvoltare si sistematizare a Santierului Naval Constanta pentru constructia si reparatia navelor de mare tonaj. Proiectarea navelor de mare tonaj: mineralierul de 55.000 tdw si petrolierul de
15.0000 tdw 208
4.2. Santierul Naval Constanta in perioada (1972-1975) 228
4.3. Santierul Naval Constanta in perioada (1975-1980) 275

5. SANTIERUL NAVAL CONSTANTA IN PERIOADA (1980-1984). INTREPRINDEREA DE CONSTRUCTII NAVALE CONSTANTA IN PERIOADA (1984 - 1990) 301
5.1. Santierul Naval Constanta in perioada (1980-1984) 301
5.1.1. Asigurarea fortei de munca de inalta calificare, intarirea atelierelor de proiectare, perfectionarea organizarii si planificarii productiei la Santierul Naval Constanta, organizarea sectiilor si atelierelor la fabricile de constructii si reparatii nave 301
5.1.2. Tehnologii moderne de fabricatie la Santierul Naval Constanta 314
5.1.3. Schimbarea echipei de conducere de la Santierul Naval Constanta 322
5.1.4. Constructia seriei de nave mineralier de 65.000 tdw (nr. 2 ... 13). Constructia navelor petrolier de 150.000 tdw nr. 3, 4. Constructia docurilor plutitoare de 10.000 t (2 buc.) si 20.000 t (1 buc.) 325
5.2. Intreprinderea de Constructii Navale Constanta (1 mai 1984 - 22 dec.
1989) 343
5.2.1. Comasarea Santierului Naval Constanta cu Santierul Naval „2 Mai” - Mangalia (Decretul Consiliului de Stat nr. 152 / 7 Mai 1984, publicat in M.O. nr. 40 / 16 Mai 1984) 343
5.2.2. Conducerea Intreprinderii de Constructii Navale Constanta 349
5.2.3. Activitatea de productie la I.C.N. Constanta in perioada (1984-1990) 349
5.2.4. Stadiul fizic al navelor in constructie la I.C.N. Constanta, la sfarsitul anului 1989 371

6. SANTIERUL NAVAL CONSTANTA S.A. IN PERIOADA 1990-2002 372
6.1. Santierul Naval Constanta S.A. si noua sa conducere dupa 1989 372
6.2. Activitatea de productie la Santierul Naval Constanta S.A. in perioada 1990-1997. Inceperea perioadei grele de tranzitie, criza manageriala, financiara si sindicala 375
6.3. Declansarea crizei manageriale si afectarea contractelor de export 378
6.4. Preluarea managementului Santierului Naval S.A. Constanta de firma norvegiana „Kopaas Shipping Agency” condusa de Henrik Fleischer 380
6.5. Management romanesc la Santierul Naval Constanta S.A. realizarea navelor de top, mineralierele de 172.000 tdw „Saldahna” (export Africa de Sud) si „Mineral Ordaz” (export Belgia). Activitate intensa la fabrica de reparatii nave 384
6.6. Santierul Naval Constanta S.A. s-a reprofilat pe constructia de nave mici. Noi schimbari de conducere la S.N. Constanta S.A. Actiuni intreprinse pentru privatizarea S.N. Constanta S.A. 407

7. SANTIERUL NAVAL CONSTANTA S.A. IN PERIOADA 2002-2017 432
7.1. 12 aprilie 2002 - privatizarea Santierului Naval Constanta S.A. Noua echipa de conducere, primele masuri de reorganizare si retehnologizare a Santierului Naval Constanta 432
7.2. Activitatea de productie la Santierul Naval Constanta in perioada 2002-2004. Primele investitii pentru retehnologizare depasesc valoarea de 5 milioane $ 440
7.3. Activitatea de productie la Santierul Naval Constanta in perioada 2004-2012. Constructia seriei de tancuri chimice de 41.000 tdw pentru export. Lucrari de reparatii, conversii si modernizari nave 445
7.4. 5 octombrie 2012, tripla festivitate aniversara organizata la Santierul Naval Constanta. „Histria Shipmanagement - Santierul Naval Constanta 10/20/120 - 5 octombrie 2012” 466
7.5. Santierul Naval Constanta S.A. 2012- 2017. Activitatea mixta de constructii si reparatii nave la S.N.C., in conditiile continuarii crizei mondiale in constructiile de nave 478
7.5.1. 19 noiembrie 2015, la Colocviile Constructorilor de Nave, in cadrul ciclului: „Santierele navale romanesti istorie si performante - oameni si fapte”, Santierul Naval Constanta S.A.
si-a prezentat traditia si experienta de peste 120 de ani de activitate. Materialele sunt publicate in Caietele C.C.N. nr. 6/2016. 486
7.5.2. Cu un an inaintea Jubileului „S.N.C. - 125 ani de activitate si 15 ani de privatizare”, Santierul Naval Constanta S.A. incepe constructia celei de a 2-a generatii de tancuri chimice de 41.000 tdw, dupa un proiect modernizat 505

EPILOG 509
BIBLIOGRAFIE 511
ANEXE 515
Anexa 1 515
Anexa 2 531
  PREZENTARE:
DESPRE AUTOR

Ing. Nicolae Orac s-a nascut la data de 24ianuarie 1934 in satul Odaia Manolache, Comuna Vanatori, Judetul Galati. Este absolvent al liceului „Vasile Alecsandri” din Galati si al Institutului Politehnic Galati, Facultatea de Mecanica, sectia Nave si instalatii de bord, promotia de ingineri din anul 1958. A fost repartizat la Santierul Naval Constanta, unde a lucrat din anul 1958 pana in anul 1997. Si-a inceput activitatea de inginer stagiar la sectia Navala, ocupand timp de un an functia de maistru. A fost promovat ca inginer proiectant, inginer proiectant principal si sef al Serviciului de Proiectare. In perioada 1964-1972 a facut parte din echipa de conducere a Santierului Naval Constanta, ocupand functia de inginer-sef adjunct, coordonator al activitatii de constructii noi. In perioada 1972-1973 a fost sef al Sectiei Navale, dupa care o etapa de aproape 15 ani (1973-1987) a fost seful Atelierului de Proiectare Tehnologii Constructii Noi si Autoutilari. A mai ocupat functiile de sef Serviciu Plan-dezvoltare (2 ani) si sef Serviciul Organizarea Productiei (3 ani), inginer proiectant gr II si inginer la biroul Marketing.

Realizari deosebite: ca inginer stagiar, a trasat la sala planul de forme si a coordonat executia salupei de cercetari marine „Emil Racovita”. Ca inginer-sef adjunct al S.N. Constanta, a coordonat activitatea de constructii noi si realizarea completelor de 1000 t pentru navigatia pe Nil si a seriei de cargouri de 1920 tdw pentru export in URSS. Ca sef al Sectiei Navale, a condus lucrarile de executie a constructiilor pentru macaralele de 50 tf si l20 tf, precum si a sectiilor de corp pentru prima nava de mare tonaj, mineralierul de 55000 tdw „Tomis”. Pentru navele de 55000 tdw, a facut o specializare la santierele navale din Gdynia (Gdansk) - Polonia. Ca sef al Atelierului de Proiectare Tehnologii Constructii noi si Autoutilari a coordonat elaborarea tehnologiilor de fabricatie pentru mineralierele de 55.000, 65.000 si 165.000 tdw, petrolierele de 150.000 tdw si 85.000 tdw, ferry boat-urile de 12.000 tdw, docurile plutitoare de 10.000 si 20.000 t, portile ecluzelor pentru Canalul Dunare - M. Neagra etc. Este autor si coautor de inovatii si inventii aplicate in S.N. Constanta. Este casatorit din 1961, fara copii. Pasiuni calatoriile in tara si in strainatate. A vizitat in excursii peste 40 de tari din Europa, Asia, Africa, America de Nord si America de Sud. E-mail nicu.orac@yahoo.com
  PREFATA:
În istoria de 125 de ani a Şantierului Naval Constanța, prima aniversare sărbătorită s-a petrecut abia în anul 1982 când şantierul a împlinit 90 de ani de activitate.
Atunci, evenimentul a fost stimulat de o publicație a cercetătorilor de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, care au prezentat documentele ce atestau că primul atelier naval din portul Constanța a fost înființat în anul 1892, acesta fiind nucleul Şantierului Naval Constanța.
În anul 1982, fără să fie elaborată o monografie, sărbătorirea a constat în ridicarea unui mic monument (cu inscripția “1892-1982”) în fața clădirii administrative, editarea unui pliant cu momentele istorice și realizările şantierului, organizarea unei adunări festive la Clubul Şantierului Naval Constanța și acordarea de diplome jubiliare.
În vara anului 1996, echipa managerială a S.N. Constanța condusă de managerul general Ing. Aurel Daraban, mi-a propus să scriu această Monografie-album, în vederea sărbătoririi în 1997, a 105 ani de activitate atestată documentar pentru S.N. Constanța.
Am acceptat propunerea cu plăcere, considerând că îmi îndeplinesc o datorie de onoare față de Întreprinderea pe care o cunoșteam bine de 4 decenii și în care am lucrat cu continuitate până la pensionare. Mărturisesc cititorilor, că începând din 1958, anul repartizării și angajării la S.N. Constanța, m-am încadrat într-un colectiv vrednic și inventiv, fiind părtaș și martor la cele mai mari dezvoltări și realizări care au făcut din S.N. Constanța, cea mai mare întreprindere industrială din Județul Constanța, o unitate reprezentativă în România, pentru construcţia și reparația navelor de mare tonaj.
Am început să scriu această lucrare cu dorința ca multitudinea de date selectate și prezentate cititorilor, să constituie o modestă contribuție la cunoașterea istoriei şantierului naval și rodul muncii a 4 generații care au lucrat la această întreprindere centenară.
Pentru redarea veridică a istoriei de peste 100 de ani a S.N. Constanța, am folosit mai multe izvoare de documentare, abordând o amplă bibliografie găsită în arhivele, bibliotecile și muzeele civile dar și ale Marinei Militare Române din Constanța, Galați și București.
Am cercetat și studiat sute de dosare arhivate, presă și microfilme, din care am selectat și extras articole, interviuri, proiecte, schițe, scrisori, inventare, statistici nomenclatoare de personal, indicatori de plan și investiții, procese verbale de recepție decizii, Hotărâri ale CM și Decrete de Stat, Monitoare Oficiale, fotografii originale (clădiri, grupe de oameni, construcţii și reparaţii de nave) etc., edificatoare pentru evoluția şantierului în fiecare etapă istorică.
Am introdus în Monografia-album astfel de documente și fotografii, extrase din dosarele existente la Arhivele Naționale București și Constanța, Biblioteca Academiei Române, Muzeul Marinei Române din Constanța, Biblioteca Județeană Constanța, Arhiva DPM Constanța, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Biblioteca și Arhiva S.N. Constanța etc., dar și din publicațiile presei centrale și locale, înainte și după 1989.
Am studiat și selectat de asemenea, publicații tehnice, rapoarte și comunicări ce conțineau lucrări de specialitate în domeniul naval, apărute înainte și după anul 1900 și variante de proiecte propuse pentru înfiinţarea şantierului naval din portul Constanța.
Interpunerea în paginile monografiei a unei palete largi de documente originale și fotografii ale timpului, motivează denumirea lucrării de Monografie - album.

Am considerat că această structură de text face lectura mai atractivă şi interesantă, totodată documentele şi fotografiile expuse excluzând orice notă de subiectivism. Am dat explicaţii pentru conţinutul fiecărui document şi fotografie expusă.
În prima etapă de culegeri de date, în anul 1996, am aprofundat cercetările şi studiile documentelor istorice din perioadele anterioare anului 1892 privind construcţiile şi activitatea industrială de început, în portul Constanţa.
Prin datele vremii, Monografia - album prezintă pe capitole în succesiune, etapele istorice de dezvoltare a Şantierului Naval Constanţa. Asfel, în “Buletinul Societăţii Politehnice“ nr. 3, partea tehnică, din luna Martie 1913, am găsit dovezi inedite care atestă că pe actualul teritoriu al Şantierului Naval Constanţa, în capătul de Vest al bazinului Salvamar, în anul 1862 funcţiona o cală pentru construirea şi repararea corăbiilor de 40 tone greutate şi lungi de 20 m. Cala (“planul înclinat”) fusese construită de compania engleză “Danube and Black Sea Railway Company”, condusă de Barclay, care în 1860 construise şi depoul CFR Port din apropiere. Pe această cală s-au executat şi reparat instalaţiile plutitoare pentru construcţia portului Constanţa, navele de servitute precum gabare şi remorchere, porţile plutitoare ale bazinului de petrol etc. În anul 1958, când m-am angajat în S.N. C-ţa, am văzut această cală (probabil reparată pe parcurs) care a fost demolată în anul 1965 când hala secţiei Mecanice a fost extinsă spre Nord, în bazinul Salvamar.
Referitor la amplasamentul pentru construcţia şantierului naval din portul Constanţa, istoria ne demonstrează că toate proiectele întocmite de specialiştii români şi străini la sfârşitul sec. al XIX-lea, au prevăzut teritoriul şi acvatoriul şantierului naval în partea de Vest, într-o zonă mai adăpostită a portului. În acea zonă rezervată pentru şantierul naval (exact amplasamentul de astăzi), proiectanţii de atunci au prevăzut următoarele dotări:
- în anul 1881, proiectul lui A. Hartlley (fost Ing. Şef al Comisiei Europene a Dunării), prevedea un bazin de radub;
- în anul 1886, proiectul lui Voisin Bey (fost Director al Companiei Universale a Canalului de Suez şi Inspector General al Căilor de Comunicaţii Franceze), prevedea o cală de mari dimensiuni;
- în anul 1890, Ing. B. Cantacuzino (fost Director al Directiei de Studii şi Construcţii a portului Constanţa), cu consultarea Ing. Guerard (Directorul portului Marsilia), prevedea un bazin de radub şi o cală;
- în anul 1899, proiectul ilustrului inginer Anghel Saligny, cuprindea în prima etapă un doc plutitor de 2500-5500 t;
- în anul 1908, proiectul inginerului I. Pasla prevedea două forme de radub şi o cală.
Din proiectele specialiştilor, în primele 3 decenii ale sec. XX, s-au realizat foarte puţine (datorită crizelor financiare şi primului război mondial) construcţii hidrotehnice pe actualul amplasament al S.N. Constanţa. Doar Ing. A. Saligny, în perioada 1906-1908, a construit cala de halaj de 1000 t cu 2 sănii. De asemenea, Ing. Anghel Saligny a dezvoltat atelierele navale înfiinţate în 1892, care se aflau la o distanţă de 1,5 Km. faţă de cala de 1000 tone (fiind amplasate în coltul de NV al portului).
În anul 1909, când Regele Carol I a participat la solemnitatea de inaugurare a construcţiei portului Constanţa, atelierele de reparaţii înfiinţate în1892 erau deja organizate şi aveau 250 de lucrători, funcţionând cu toate secţiile şi atelierele specifice şantierelor navale (fierărie, turnătorie, strungărie, cazangerie, arămărie, lăcătuşerie, dulgherie, tâmplărie, sculărie).
Construcţia atelierelor navale în 1892 (instalate în barăci din lemn pe o suprafaţă de 25000 mp.), dezvoltarea lor de către Ing. A. Saligny în perioada 1899-2009 precum şi construirea, tot de către acesta, a calei de 1000 t, pe actualul teritoriu al şantierului, constitue prima etapă istorică de dezvoltare a Şantierului Naval Constanţa.
Istoria dezvoltării şi sistematizării Şantierului Naval Constanţa, a fost legată şi condiţionată în mod direct, de-a lungul timpului, de evoluţia şi stadiul lucrărilor de construcţii şi extindere spre Sud (pe uscat, dar şi în mare), a portului Constanţa.
În primul război mondial, Atelierele navale și cala de 1000 t au fost grav avariate și jefuite. În perioada 1919-1924, la cele 12 secții ale Atelierelor navale refăcute după război, lucrau 571 lucrători. Reparaţiile la nave cu deplasamentul mai mare decât capacitatea calei de 1000 t, nu se puteau face la Constanța decât la opera moartă (deasupra liniei de plutire), pentru opera vie, Serviciul Maritim Român (SMR) și Marina Regală trebuind să plătească andocările la Istanbul, Alexandria, Napoli etc. În acea perioadă, Atelierele navale executau de regulă reparaţii pentru 17 nave ale SMR, 31 nave de servitute ale portului, 18 nave ale Marinei Regale și intervenții la opera moartă pentru nave străine.
În 1920 s-a înființat Școala Industrială de Ucenici care funcționa la Atelierele navale.
După 1923, au început să fie amenajate unele dane ale portului iar pentru armarea cu mașini și căldări a navelor, la dana 24 a fost instalată macaraua de 40 t ”Titan”.
Fluxul tehnologic pentru reparația navelor era foarte greoi, Atelierele navale aflându-se la o distanță de 1,5 Km. de cala construită de Anghel Saligny pe actualul amplasament al Şantierului Naval Constanța.
În anul 1927, la conducerea Atelierelor de reparaţii nave a fost numit ilustrul inginer Gh. Rizescu, care timp de 20 de ani și-a adus o contribuție hotărâtoare în proiectarea, realizarea și recepția construcţiilor noului Şantier Naval Constanța. Acesta a deținut și funcțiile de Șef Serviciu și Ing. Șef la Serviciul Porturilor Maritime Constanța iar din 1936, a fost numit Director tehnic și Subdirector General al PCA București.
În anul 1932, o comisie mixtă formată din delegația Regiei Autonome a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă (PCA) și delegația Marinei Regale de Război, a hotărât dotarea de urgență a țării cu instalații de andocare pentru reparația navelor SMR, a Marinei Regale și a celor străine. Tot atunci s-a hotărât mutarea Atelierelor navale înființate în 1892, în zona calei de 1000 t (locul stabilit pentru şantierul naval, cu peste 50 de ani în urmă).
În 1935, revista ”România de la mare”, justificând necesitatea dotării şantierului naval cu un doc plutitor pentru intervenții rapide la navele proprii și a celor care frecventau portul Constanța (în acel an peste 1600 nave), consemna următoarele: “socotim că rentabilitatea instalației de andocare este indubitabilă, iar necesitatea un imperativ categoric... Interesul nostru este ca prin avantagiile ce oferim navelor străine, Constanța să rămână în adevăr un port terminus al tuturor liniilor de navigație. Căci, a prelungi acest punct terminus mai spre Nord-Est, ar însemna să deschidem calea concurenței sovietice, ceea ce nu ar fi în interesul nostru. Surprizele vremei, răsplătesc totdeauna cu regrete amare și tardive. Aceasta nu trebuie să uităm “
În perioada 1936-1945, sub conducerea inginerilor Gh. Rizescu și Sever Popa s-a construit noul S.N. Constanța pe o suprafață de 6, 5 ha. La dată de 5 martie 1943, Ing. Gh. Rizescu a prezentat spre aprobare la Consiliul de Miniștri și variantele “definitivă” și “dezvoltare maximă” pentru S.N. C-ţa, ce urmau a fi realizate eșalonat după 2-3 ani (din motive financiare). În aceste 2 variante de dezvoltare ulterioară, se prevedeau 2 cale de construcţii de câte 120 m. lungime pentru nave de 7000 tdw, 5000 tdw și 3000 tdw, precum și construcţia halelor de tubulatură, turnătorie și încă un pavilion administrativ. Datorită războiului, aceste 2 variante nu s-au executat. În perioada 1936-1938, s-a construit bazinul docului plutitor de 8000 t, doc importat din Germania și dat în exploatare în 1938. În perioada 1938-1945 s-au construit halele moderne pentru secțiile Navală, Mecanică, Tâmplărie și Depozitul de materiale, Lăcătuşeria, Electrica și Sculărie, Stația de aer comprimat, apă caldă, energie electrică și pavilionul administrativ. Aceasta a fost varianta de proiect numită de Ing. Gh. Rizescu “provizorie” și singura realizată în condiții grele
(al 2-lea război mondial).
Perioada 1936-1945 (construcţia halelor moderne și dotarea şantierului naval cu docul plutitor de 8.000 tone), a fost a 2-a etapă istorică de dezvoltare a Şantierului Naval Constanța.

În timpul celui de-al 2-lea război mondial numărul muncitorilor la S.N. C-ţa a atins 2500 oameni din care peste 500 erau detașați de la şantierele navale din Tn. Severin, Galați, Brăila și Giurgiu. În cei 4 ani de război au fost andocate și reparate 191 nave românești și 183 germane, ponderea fiind nave militare. În perioada 1 Oct. 1945-1 Oct. 1954, şantierul a fost preluat de Sovromtransport și apoi de Sovromnaval, directorii fiind sovietici (s-au perindat 9 directori sovietici). Au fost reparate atunci 58 nave sovietice grav avariate în timpul războiului. În 1955, la S.N. C-ţa lucrau 1400 salariați, din care 1100 muncitori. Din 1958, în şantier s-au organizat cursuri de recalificare a nituitorilor în sudori electrici. În perioada 1955-1965, pe lângă reparaţiile de nave, şantierul a executat și construcţii noi (pontoane dormitor de 20 și 42 locuri, șalupe de 45,65 și 150 CP, şalande de 200 mc, rezervoare metalice construcţii metalice pentru hale industriale (C.S. Hunedoara, fabrica de zahăr Bucecea) precum și pentru export (rafinăria India și fabrica de zahăr ”Jose Merceron” de la Santiago de Cuba etc.). În perioada 1954-1963, director la Şantierul Naval Constanța a fost Ing. Boris Zaicenco.
Ideea aplicării unui proiect cu soluția de “varianta maximă”, propusă în 1943 de Ing. Gh. Rizescu pentru dezvoltarea S.N. Constanța, a fost reluată la o scară mai mare de conducerea țării în anul 1961, când Gh. Gheorghiu Dej a făcut o vizită (neanunțată!) în şantier. Promovând o politică justă de industrializare a României și înțelegând importanţa națională a deschiderii la Marea Neagră, Gh. Gheorghiu Dej a hotărât dezvoltarea maximă a Şantierului Naval Constanța prin extinderea în bazinul de petrol și realizarea docurilor uscate pentru construcţia navelor de 50.000 tdw, dotarea cu docuri plutitoare de1200 t, 5000 t și 8000 t pentru reparaţii nave și realizarea a 2230 m.l. cheuri. La data de 24 Mai 1962, proiectul a fost aprobat de Consiliul de Miniștri prin semnătura președintelui Ion Gheorghe Maurer. Acest proiect nu s-a executat, dar peste 10 ani tema va fi reluată și dezvoltarea se va realiza de o anvergură mai mare. Din anul 1963, Ing. Dumitru Fuiorea a fost numit Director la S.N. C-ţa în locul inginerului B. Zaicenco.
După 1965, în paralel cu măsurile de organizare a producţiei mixte de reparaţii și construcţii de nave, a crescut nivelul investițiilor și capacităților de producţie.
Personal, apreciez că perioada 1965-1972, prin dotări, organizare și realizările tehnice originale, va rămâne în istoria şantierului ca etapă de pregătire a dezvoltării maxime a Şantierului Naval Constanța ce se va realiza în perioada 1972-1977.
Astfel, în perioada 1965-1968, s-a extins hala secției Mecanice cu 100% și hala secției Navale cu 30%. În 1967 s-a dat în funcțiune docul plutitor de 15.000 t, import R.F. Germania. A fost preluat și amenajat bazinul Salvamar cu 410 m.l. cheiuri, suprafața şantierului ajungând la 16,5 ha. Până în 1970 s-au construit anexele sociale de la secțiile Mecanică și Navală. În această etapă, Şantierul Naval Constanța și-a triplat capacitățile de reparaţii nave. Numărul de nave din dotarea flotei naționale a crescut continuu prin producția la S.N. Galați a seriilor de 4500 tdw, 7500 tdw, 12000 tdw care înainte de livrare erau în mod obligatoriu andocate la Constanța. În această perioada s-au executat și reparaţii capitale pentru navele Navrom (“Mamaia”, ”Vrancea”) dar și pentru flota AFDJ și a Marinei Militare (dragoarele de baza și de radă), macaraua plutitoare de 50 t. ”Titan”etc. În anul 1966 s-a organizat al II-lea profil de fabricație - construcţiile de nave -, care începând cu anul 1970 vor deține ponderea în producția marfă a şantierului. Pe baza proiectelor proprii s-au realizat instalații de lansare la apă originale, construindu-se 24 complete şlepuri de 1000 t, export Egipt (pentru navigația pe Nil) și 15 cargouri maritime de 1920 tdw din care, primele 11 nave livrate la export în URSS și 4 la Navrom Constanța. Proiectele de execuție pentru aceste nave au fost întocmite de Icepronav Galați condus în acea perioadă de Ing. G. Kahu (Director) și Ing. Gh. Catrinescu (Dir. Tehnic). Din 1968, S.N. Constanța a trecut în subordinea Centralei Industriale Navale Galați. La execuția cargourilor maritime de 1920 tdw pentru export în URSS am primit și ajutorul inginerilor St. Drugescu (Dir. Tehn. CIN Galați), Panait Melisaratos (Dir. G-ral CIN Galați) și N. Tudoraşcu (Dir. Comercial CIN Galați). În 1972 s-a extins Școala Profesională a S.N. Constanța cu 12 săli de clasă, ateliere școală (1200 m.p.), internat cu 600 locuri și cantină, asigurând anual 400 tineri muncitori calificați, cu pondere lăcătuși, constructori navali, sudori și mecanici. Numărul inginerilor s-a triplat (de la 30 în 1965 la 91 în 1972).
În 1972, în şantier lucrau și 7 subingineri, 10 economiști și 140 tehnicieni iar numărul de maiștri a ajuns la 51 față de 34 în 1965. Numărul de salariați a ajuns la 2401 din care 2112 muncitori calificați. Având în vedere extinderile de hale, dotările tehnice şi docul plutitor de 15.000 tone, preluarea bazinului Salvamar și rezultatele producţiei la construcţii și reparaţii de nave, perioada 1965-1972, a fost a 3-a etapă istorică de dezvoltare a Şantierului Naval Constanța.
Cu rezultatele din această etapă, Ing D. Fuiorea, directorul S.N. Constanța și echipa sa, ajutată de conducerea Județului Constanța (Vasile Vâlcu) și inimosul ministru Ing. I. Avram, a putut să convingă mai ușor conducerea țării, pe N. Ceaușescu, pentru demararea imediată a finanțării și execuției proiectului de dezvoltare maximă a Şantierului Naval Constanța, care a fost sistematizat pentru construcţia și reparația navelor de mare tonaj.
S-a hotărât ca în paralel cu investiția, şantierul să construiască și prima navă de mare tonaj, mineralierul de 55.000 tdw.
STE - proiect nr. 10464/7 Aug. 1971 aprobat prin HCM 483 /1972, pentru dezvoltarea și sistematizarea S.N. Constanța, etapa 1977, cu punerea în funcțiune a docurilor uscate în 1975, a fost întocmit de IPCM București și IPTANA București (proiectul tehnic pentru docurile uscate a fost întocmit în URSS). Realizarea construcţiilor prevăzute în proiectul de dezvoltare a S.N. Constanța a necesitat o extindere în teritoriul și acvatoriul portului de cca. 50 ha și anume: către Sud-Est, prin preluarea danelor și a bazinului de petrol; către Sud-Vest, peste zona de rezervoare ale Stației de Petrol și către Sud, prin umpluturi în M. Neagră. Astfel, suprafața actuală a S.N. Constanța este de cca. 70 ha.
Producția fizică la atingerea indicatorilor proiectați urmă să fie de 1,5 nave/an, mineralier de 50.000 tdw, o navă/an, petrolier de150.000 tdw. și reparaţii de nave de 325 milioane lei.
Icepronav Galați (Director Ing. Gelu Kahu) a întocmit proiectul navei de 55. 000 tdw și pentru o asistență permanentă a execuției proiectelor, a înființat la Şantierul Naval Constanța, o Filială a Icepronav.
Icepronav Galați va întocmi proiectele de execuție pentru toate navele ce se vor construi la S.N. Constanța, remacându-se aportul inginerilor L. Aburel, M. Rubinstein, V. Manea,
E. Dima, T. Balais, C. Cloșcă, I. Negrea, V. Papadopol, T. Trandafir, Gh. Lehaceanu,
I. Ionescu, Gr. Manea, G. Chitila, I. Rebega și mulți alții.
Batardoul și docurile uscate au fost executate de ICH Constanța (Dir. Ing. L. Ţolinghibel) iar halele industriale de TCInd. Constanța (Director, Ing. Radu Suman).
În Sept. 1972, S.N. Constanța a fost încadrată ca Întreprindere de gradul I.
Coordonarea lucrărilor de investiții declanșate în 1972, (docurile uscate pentru construcţii și reparaţii, hala de construcţii corp cu suprafață de 4,5 ha, hala de tubulatură, macaralele de 16t, 50t, 120t și 480 t, hala de motoare, halele și bazinele de armare, stația de 110 KV, stația de aer comprimat, fabrica de acetilenă, depozitul de laminate etc.), precum și execuția în paralel cu docurile uscate a mineralierului de 55.000 tdw, a fost încredințată
la 2 comandamente, unul militar condus de Generalul N. Pălimariu (în perioada 5 Sept. 1972-25 Mart. 1975 a organizat 61 comandamente de coordonare) și unul civil condus de Ministrul Ing. I. Avram care, în perioada 21 Apr. 1973-14 Ian. 1975 a organizat 12 comandamente de coordonare a investiției și a execuției navei de 55000 tdw.
În perioada 1972-1977 s-a realizat a 4-a etapă de dezvoltare și cea mai mare din istoria Şantierului Naval Constanța. Această investiție de mare anvergură a angajat participarea a zeci de întreprinderi industriale și de construcţii din România, Ministere, Centrale Industriale, Institute de Cercetare și Proiectare, Unități de Comerț Exterior etc., precum și o mare forță de muncă militară (tineri militari în termen).
Fundarea și construirea halelor de mari dimensiuni pe umpluturile făcute în Marea Neagră și realizarea uriașelor docuri uscate în condițiile existenței unor puternice izvoare subterane, au creat dificultăți serioase constructorilor. Execuția navei de 55000 tdw. a fost realizată în paralel cu docul uscat folosind o tehnologie “ocolită“. Debitarea automată a tablelor a început la data de 13 Mai 1973. În 1973 S.N. Constanța a executat și construcţiile metalice pentru macaralele de 50 t și 120 t. În lipsa utilajelor specifice, tablele pentru blocurile de corp de la pupă și prova au fost sablate și fasonate la S.N. Galați. La 29 Apr. 1975, docul uscat de reparaţii (recepționat) a fost inundat și prima navă de mare tonaj, mineralierul de 55.000 tdw. nr. 1 ”Tomis”, a fost lansat la apă iar la data de 30 Iun. 1975 a fost livrat la Navrom Constanța. În anii 1974 și 1975 principalele obiective de investiții au fost recepționate. Cele 2 macaralele capră de 480 t de la docul uscat de construcţii au fost puse în funcțiune la 29 Iun. 1976 (nr. 1) și 2 Iun. 1977 (nr. 2).
La data de 29 Dec. 1975 a început debitarea tablelor la petrolierul de 150.000 tdw nr. 1 ”Independența”, care a fost lansat la apă pe data de 27 Mai 1977 și livrat la Navrom Constanța în luna Ian. 1978. În perioada 1976-1980, S.N. Constanța a construit și livrat încă 10 mineraliere de 55.000 tdw din care 2 la export, în 1980 (nr. 10 în Japonia și nr. 11 în Hong Kong). În 1979 a fost livrat la Navrom petrolierul de 150.000 tdw nr. 2 “Unirea” și în 1980, mineralierul de 65.000 tdw. nr. 1, export în Grecia. În perioada 1978-1981, S.N. C-ţa a executat pentru Canalul Dunăre-M. Neagră, 30 de dragi absorbant-refulante de 3600 mc și 32 de porți metalice pentru ecluzele de la Cernavodă, Agigea, Ovidiu și Midia iar pentru ICH Constanța, 2 derocatoare pneumatice plutitoare pentru adâncirea portului Mangalia. În anul 1981, după 19 ani de conducere competență a S.N. Constanța, ing. D. Fuiorea a fost înlocuit cu ing. Gh. Dimoiu (Director G-ral la S.N. C-ţa până în 1990).
În perioada 1981-1984, S.N. C-ța a construit și livrat la Navlomar Constanța, petrolierele de 150.000 tdw. nr. 3 ”Libertatea” și nr. 4 ”Biruința” iar la Navrom Constanța, 11 mineraliere de 65.000 tdw. Prin Decretul Consiliului de Stat 152/7Mai 1984, în perioada 1984-1990, S.N. Constanța a devenit Întreprinderea de Construcţii Navale Constanța (ICNC), prin comasarea cu S.N. ”2 Mai” Mangalia care a devenit a 3-a fabrică a ICNC-ţa și anume, Fabrica de Construcţii și Reparaţii Nave “2 Mai” Mangalia (Şantierul Naval C-ţa înfiinţase în 1974 Fabrica de Construcţii Nave și în 1978, Fabrica de Reparaţii Nave). Conform ”Programului Naval”, FCRN ”2Mai” Mangalia avea în planul de producţie fizică execuția de mineraliere de 25.000 tdw. 65.000 tdw și 100.000 tdw. precum și un plan anual de reparaţii nave în valoare de 288 milioane lei. Imediat ICNC-ţa a procedat la transferul către FCRN “2 Mai” Mangalia, a tehnologiilor și SDV-urilor aplicate la Constanța, pentru construcţia și reparația navelor de mare tonaj și a numit Director la FCRN Mangalia pe Ing. N. Chitic și Contabil Șef pe Ec. Gh. Țuțuianu, ambii din S.N. C-ța.
Atunci ICN Constanţa avea peste 10.000 muncitori (4000 la Fabr. CN și 2000 la Fabr. RN din Constanța și 4000 la FCRN ”2Mai” Mangalia) și peste 400 ingineri și subingineri.
Începând cu anul 1984, 60% din programul de construcţii navale al țării, se realiza la fabricile de la Constanța și Mangalia din cadrul Întreprinderii de Construcţii Navale C-ța.
În perioada1985-1990, ICNC-ţa a coordonat și investiția pentru construcţia S.N. Hârșova.
În perioada 1984-1986, S.N. C-ța a executat pentru Navrom Galați 30 de barje tip Euro2, pentru S.N. Midia, 2 docuri plutitoare de 10.000 t (pentru ridicarea navelor de până la 25.000 tdw) și un doc plutitor de 20. 000 t (pentru ridicarea navelor de 65.000 tdw) și pentru Navrom Constanța, mineralierul de 65.000 tdw. nr. 13, petrolierul de 150.000 tdw. nr. 5 ”Oltenia” și petrolierul de 85. 000tdw nr. 1 “Prahova”. În perioada 1987-1990, S.N. C-ţa a livrat la Petromar C-ţa “Sistemul de ancorare al navei și transfer țiței în exploatare marină”, a construit și livrat containere de 40 și 20 pic. (30 buc./lună) și a livrat la Navrom C-ţa, ferryboatul de 12.000 tdw nr. 1 ”Mangalia”, petrolierele de 85000 tdw nr. 2 ”Ploiești” și nr. 3 ”Teleajen”, mineralierele de 165.000 tdw nr. 1 ”Comănești” și nr. 2 ”Cărbunești”.
În perioada 1984-1990, la FCRN “2Mai” Mangalia (fabrică în organigrama ICN Constanța), au fost lansate la apă 9 nave mineralier de 65.000 tdw. din care 7 livrate, 3 nave mineralier de 25.000 tdw., dintre care 2 livrate, un petrolier de 85.000 tdw. și o navă mineralier de 100.000 tdw. În 1985, s-a finalizat și predat Marinei Militare Române distrugătorul ”Mărășești” și în același an s-a pus în funcțiune și docul uscat de reparaţii nave (cel mai mare din România). Prin I.C.N. Constanța, în perioada 1987-1989 a fost finanțată proiectarea și execuția podului rutier Mangalia - localitatea “2 Mai“.
În perioada 1990-1993, Ing. A. Sabău a deținut funcția de Dir. G-ral la S.N. Constanța.
În perioada 1990-1992 S.N. C-ţa, a livrat la export petrolierul de 150.000 tdw nr. 6 în Hong Kong cu numele de ”Black Eagle II” și mineralierul de165.000 tdw nr. 4 ”Ferosa” în Africa de Sud. În anii 1993, 1994, Ing. M. Rusen a exercitat funcția de Dir. G-ral la S.N. C-ţa.
În perioada 1993-1994, S.N. C-ţa a livrat mineralierul de165.000 tdw nr. 3 ”22 Dec. 1989” la Petromin/Petroclave Norvegia și petrolierul de 85.000 tdw nr. 4 ”JPC Lira”, export Cehia.
După 1993, S.N. C-ţa s-a confruntat cu multiple greve, lipsă de comenzi, crize manageriale (7 echipe de conducere în perioada 1993-2002) și financiare, numărul de salariați scăzând treptat de la 6000 la 4300 în 1996, 3372 în 1998 și 2738 în 2002. Pentru câteva luni, în 1994, Ec. I. Dinu a fost Dir. G-ral la S.N. C-ţa după care, FPS și Ministerul Industriilor a predat conducerea şantierului naval unei firme de brokeraj norvegiene condusă de Henrik Fleischer și director general Sven Akntzen. După câteva luni, s-a revenit la o echipă managerială românească formată din profesioniști și anume: Ing. A. Dărăban, Manag. Gen., Ing. P. Hartescu, Manag. Tehn., Ing. Al. Stoian, Manag. Prod., Ing. N. Matei, Manag. Resurse și Ec. N. Bădăluţă, Manag. Economic.
Totuși, în condiții de criză financiară, în perioada 1995-1998 S.N. C-ţa a livrat la export 3 mineraliere de 172. 000 tdw (“Saldahna” în Africa de Sud, ”Mineral Ordaz” în Belgia și “Giuseppe Lemba” în Italia). În anii 1998-1999, Ing. M. Cornea a fost director. general la Şantierul Naval Constanța iar în perioada 1999-2001, Ing. Alexandru Stoian. În perioada 2001-2002 Ing. E. Beli a fost ultimul director general al Şantierului Naval Constanța, înainte de privatizare. Schimbarea frecventă a echipelor de conducere, numai din interese politice, nu a putut rezolva problemele economico-financiare din acea perioadă, contribuind la haos și destabilizarea SNC-ţa. Din lipsa de comenzi pentru nave mari, după 1997 S.N. C-ţa și-a reprofilat activitatea pe construcţia de nave mici și până în 2002 a executat pentru export în Germania, Olanda, Norvegia, Belgia etc. nave precum: portcontainere de 1.100 TEU (corpuri și nave complet echipate), nave LPG de 3700 și 5600 m.c., barje de 3000 t, corpuri de remorchere, nave costiere, minibulkere de 7580 tdw etc. După privatizarea din anul 2002, noua echipă de conducere a S.N. Constanța SA, în frunte cu directorul general Ing. Radu Rusen, a efectuat reorganizări și retehnologizări, pregătind şantierul pentru reluarea construcţiilor de nave de mare tonaj, în paralel cu activitatea de reparaţii, conversii și modernizări nave.
În prima etapă s-au făcut investiții de peste 7 milioane Euro, pentru halele de şablare-vopsire, echipamente de debitare, sudură automată și semiautomată etc. Începând cu anul 2004, investițiile de retehnologizare și modernizare a S.N. Constanța au continuat și s-a început construcţia tancurilor chimice de 41.000 tdw. Prima nava ”Histria Perla”, a fost livrată în 2005. Construite după proiecte marca ”SNC”, în 2006 s-au livrat în continuare ”Histria Coral”, Histria Azure” și “Histria Ivory”. Seria de tancuri chimice de 41.000 tdw. construite de S.N. Constanța a ajuns, în anul jubiliar 2012 (aniversarea a 120 de ani), la nr. 19. Clienții tancurilor chimice de 41000 tdw sunt din Germania, Cipru, Italia și Malta.
Bilanțul celor 120 de ani de activitate, îl găsim în jurnalul de evidență a numerelor de construcție a navelor executate de S.N. Constanța, în care s-au înscris peste 450 nume de nave, însumând cifra impresionantă de peste 4,85 milioane tdw., din care la export au fost livrate peste 60 nave (cca. 2,4 milioane tdw.). În toată perioada sa de existență, până în anul aniversar 2012, Şantierul Naval Constanța a reparat peste 6000 nave.
La data de 5 Oct. 2012 am participat la festivitatea ”SNC&HSM 10/20/120”, desfășurată la Şantierul Naval Constanţata, pentru aniversarea a 120 de ani de activitate și 10 ani de la privatizarea şantierului, precum și 20 de ani de activitate a Histria Shipmanagement. La solemnitate a participat Președintele României, Traian Băsescu, care a fost însoțit de Președintele AGA, Gheorghe Bosânceanu și Directorul General al S.N. Constanța, Ing. Radu Rusen. La deschiderea manifestaţiei, arhiepiscolul Tomisului, Teodosie a oficiat o ceremonie religioasă de binecuvântare, pe care a încheiat-o cu urarea “Mulți ani să trăiască toți cei ce se ostenesc în Şantierul Naval Constanța”. Directorul general al şantierului Ing. Radu Rusen a prezentat realizările în 120 de ani de activitate, parcurgând etapele istorice de dezvoltare a Şantierului Naval Constanța descrise în această Monografie. Momentul solemn l-a constituit prezentarea Decretului prezidențial de decorare a S.N. Constanța: “Cu prilejul aniversării a 120 de ani de existență, în semn de înaltă apreciere pentru contribuția deosebită la dezvoltarea economică și creşterea prestigiului României în domeniul construcției, întreținerii și exportului de nave, se conferă Ordinul ”Meritul Industrial și Comercial, în grad de Mare Ofițer, Şantierului Naval Constanța”. Președintele României, Traian Băsescu a înmânat decorația Directorului G-ral al S.N. Constanța, Ing. Radu Rusen. În cadrul festivității, în prezența Președintelui României, Traian Băsescu și al Președintelui AGA, Gheorghe Bosânceanu, Directorul G-ral al S.N. Constanța, Ing. Radu Rusen, a acordat Medalia jubiliară ”SNC 120 de ani și HSM 20 de ani “, foștilor conducători ai S.N. Constanța, prezenți la eveniment precum: Ing. A. Sabău, Ec. D. Muhcina, Ing. G. Vizireanu, Ing. C. Buzatu, Ing. N. Matei, Ec. I. Dinu, Ing. N. Orac, Ec. C. Matei, Ec. I. Mușat, Ing.
P. Hartescu și alții, dar și unor lucrători de bază cu vechime în şantier de peste 39 de ani.
În cuvântul său, Gheorghe Bosânceanu a declarat următoarele: ”Este o mare sărbătoare pentru noi toți, cei care ne-am legat destinele de Şantierul Naval Constanța și operatorul de nave maritime Histria Shipmanagement, două societăți care și-au impus numele pe piață navală națională și internațională. Vorbind despre munca foștilor conducători ai Şantierului Naval Constanța. prezenți la festivitate, Gheorghe Bosânceanu le-a mulțumit și a apreciat că: ”aceștia, prin devotamentul față de şantier ne-au dat nouă, celor de azi, șansa să continuăm tradiția de constructori de nave maritime”. Președintele României Traian Băsescu a vorbit de legăturile sale mai vechi cu Şantierul Naval Constanța, de unde în anul 1984, a preluat în calitate de comandant, petrolierul de 150. 000 tdw “Biruința”. A apreciat activitatea şantierului și în final a spus: ”Școala vieții așa cum am deprins-o comândând această navă, este extrem de utilă și astăzi. Viața pe mare a adăugat capacitatea de a nu te considera înfrânt niciodată. Această parte a vieții mele a făcut din mine un politician greu de omorât”. Participanții s-au amuzat aplaudându-l. La această aniversare am reîntâlnit foști colegi de serviciu, pensionari (Ec. D Muhcina, Ing. A. Sabău, Ing. G. Vizireanu, Ing.
C. Buzatu, Ing. N. Matei, Ec. I. Dinu și alții) dar și ingineri încă activi precum: E. Tiron,
P. Hartescu. M. Cornea, Sorin și V. Putinei, N. Cosma, N. Chitic, C. Tarcuta, C. Trofin,
T. Halmageanu, D. Ionescu, E. Ionescu, D. Popa, V. Bucur, A. Neicu, E. Alexandrescu,
I. Vasiliu, J. Bentaru și alții, precum și maiștri, tehnicieni și muncitori cu care am lucrat
în şantier. Ne-am reamintit de momentele trăite împreună la execuția navelor de mare tonaj
și am regretat dispariția unor colegi precum: Ing. A. Daraban, Ing. M. Rusen, Ing.
C. Constantinescu, Ing. V. Plăcintă, Ing. C. Tău, Ing. I. Amira, Ing. I. Girigan, Ing. V. Secota, Ing. D. Nicolescu, IngV. Daghie Ing. I. Voineagu, Ing. M. Gheorghe, Ing. V. Dumitrescu,
Ing. F. Ilias, Ing. Al. Dinu, Ing. M. Tudor etc. care, acolo “sus”, construesc nave cosmice. Dumnezeu să-I ocrotească!
În condițiile de criză prelungită pe plan mondial, în construcţiile navale, pentru anul 2013 conducerea şantierului a fost nevoită să schimbe structura producţiei, reparaţiile de nave depășind, ca realizări de plan, construcţia de nave. Totuși, la finalul anului 2012 a fost livrat la export în Italia tancul chimic de 41.000 tdw nr. 20 “Zefirea”, iar la sfârșitul lunii mai 2013 a fost livrată armatorului “Arada Shipping” și ultima navă din serie, tancul chimic de 41.000 tdw. nr. 21 “Histria Ambră”. Tot în anul 2013 şantierul a construit și livrat Companiei ”Nibulon” din Ucraina, o macara plutitoare de 45 tone și a efectuat reparaţii la 104 nave dintre care 71 pentru clienți externi. Anul 2014 a debutat cu un volum sporit de reparaţii de nave, bilanțul realizărilor pe semestrul I fiind cel mai bun din ultimii 12 ani. În anii 2015-2016 Şantierul Naval Constanța a colaborat cu şantierele navale Vard Tulcea și Damen Galați la construcţia a 2 nave offshore și a început construcţia, după un proiect românesc, a tancului petrolier de 9.000 tdw care va fi livrat la export în Franța, în anul 2017. Activitatea de reparaţii nave în anul 2015, s-a concretizat în finalizarea a 85 de proiecte de reparaţii standard dar și a 5 miniconversii în sccopul reducerii consumului de combustibil. La data de 19 noiembrie 2015, Şantierul Naval Constanța, reprezentat de directorul general Ing. Radu Rusen și Ing. Nicolae Orac (fost angajat cu funcții de conducere în activitatea de proiectare și producţie, în prezent pensionar SNC), și-a prezentat istoria și activitatea de 120 de ani, la Colocviile Constructorilor de Nave, organizate sub egida Anconav și AGIR. Documentele sunt publicate în Caietele CCN nr. 6 /2016.
În trim. IV 2016, şantierul a început construcţia a 2 tancuri chimice de 41.000 tdw după un proiect nou optimizat, marca “SNC” așa că la Jubileul “SNC-125 de ani”, structura producţiei va fi organizată pe cele 2 activități, construcţii de nave noi și reparaţii de nave, cu ponderi aproximativ egale. Este de apreciat efortul și trebuie felicitată echipa de conducere a Şantierului Naval Constanța SA, în frunte cu directorul său general Ing. Radu Rusen pentru menținerea în viață, timp de 15 ani și în condiții de criză mondială, a celor 2 profile de activitate pentru care şantierul a fost proiectat. Eu rămân optimist și pentru viitor.
Am anexat prezenței Monografii-album tabele cu echipele de conducere de-a lungul timpului (Directori, Ing. Șefi, Contabili Șefi Șefi de Servicii, Șefi de Secții și ateliere etc.), precum și nomenclatorul cu toți salariații existenți la Şantierului Naval Constanța, la data de 1 Iunie 1997. În această monografie-album, am prezentat Istoria Şantierului Naval Constanța, marcată în fiecare pagină de oameni și faptele lor. Am evidențiat în text, proiectanții și conducătorii vizionari, dar și oamenii de execuție a obiectivelor şantierului naval și a produselor complexe realizate în activitatea de reparaţii și construcţii de nave.
Rămân recunoscător regretatului Ing. A. Daraban, Inginerilor P. Hartescu, N. Matei,
Al. Stoian și Ec. N. Bădăluţă (în 1996, ei formau echipa managerială a S.N. C-ţa SA), pentru că au avut încredere în mine și au susținut elaborarea acestei Monografii-album.
De asemenea, mulțumesc colegilor de şantier Ing. Gh. Cujba, Ing. I. Satrapelea, Ing. S. Putinei, Ing. E. Tiron, Ing. C. Tarcuta, Ing. I. Safta, L. Nicoară și alții, precum și colectivelor de salariați din birourile de organizare a producţiei, marketing, plan-programare, personal, ateliere de proiectare și Oficiul de calcul, cu care am avut o colaborare fructuoasă în perioada de documentare privind istoria Şantierului Naval Constanța, înainte de privatizare.
Totodată aduc mulțumiri D-rei Raluca Blizcu din actualul compartiment Marketing construcţii nave, pentru ajutorul dat în pregătirea unor materiale dar și sociologului Ion Tiţa Călin, fost coleg de şantier, astăzi gazetar profesionist, cunoscător al problemelor economice și sociale, de la care, prin presa locală, am selectat și prezentat informații importante privind evenimentele de după 1990.
În mod deosebit, mulțumesc D-lui Ing. Radu Rusen, Director G-ral al S.N. Constanța S.A., pentru fructuoasa colaborare și sprijinul acordat în perioada 2002-2017 pentru finalizarea acestei Monografii-album și hotărârea luată privind editarea și publicarea ei în preajma Jubileului “SNC 125 de ani“. Mulțumesc conducerii și specialiștilor de la ”Cuget Liber” Constanța, pentru editarea acestei lucrări.
Doresc ca această istorie privind dezvoltarea și realizările Şantierului Naval Constanța, timp de 125 de ani, să intereseze pe cititori, probabil majoritatea dintre ei, actuali și urmași ai constructorilor navali din secolul trecut, pe care i-am prezentat cu nume și fapte, la fiecare etapă de dezvoltare a şantierului. Totodată, exprim recunoștința față de toate sugestiile, observațiile, și corectările cu care cei generoși din prezent și viitor, vor onora această lucrare. Urez mult succes navaliştilor constănțeni și fie ca bunul Dumnezeu să vegheze ca Şantierul Naval Constanța să dăinuiască în timp.
Cinste și onoare generațiilor de constructori navali constănțeni!

Autorul,
Ing. Nicolae Orac


Constanța
Mai 2017
  CUVINTE CHEIE: