O VIAȚĂ ÎN DIAGONALĂ

  CUPRINS:
Prolog 7
Copilaria 9
Adolescent 29a
Studentia 55
Membru al corpului profesoral 67
Angajat la AIEA Viena 97
Din nou la Cluj 115
Craiova 143
Partidul FSN 241
Bucuresti 246
In valtoarea vietii politice din Romania 269
Paris si apoi Viena 335
Epilog 371
Album 375
  PREZENTARE:
  PREFATA:
Exista o varsta a fiecaruia dintre noi, de la care incolo orele sunt mai lungi decat zilele, zilele mai lungi decat saptamanile, de cand incolo iti traiesti in fiecare zi viitorul, in intregime. Intrebarea hamletiana a fi sau a nu fi, retorica pana atunci, se incarca de continut, nu pentru ca vrei cu tot dinadinsul, dar suferinte fizice, despre care doar auzisesi, incep sa se cuibareasca prin diferite unghere ale corpului. Existenta genunchilor, a diferitelor portiuni ale coloanei vertebrale, a soldurilor, a inimii sau a abdomenului, despre care invatasesi la lectiile de anatomie, incepi sa o constientizezi prin mijlocirea suferintelor. Trebuie sa alegi intre suferinta cotidiana, care se amplifica zi de zi, si teama de necunoscut. Din lasitate sau, daca vrei sa te disculpi, din solidaritate cu cei care suporta, motivat, suferinte mai mari, alegi compromisul.

Dorind sa atenuez neajunsurile vietii curente, m-am hotarat sa-mi insir amintirile. Odata hotararea luata, m-am apucat sa scriu.

Aveam de ales intre a scrie despre mine sau despre vremurile pe care le-am strabatut. Cu dramul de luciditate care mi-a mai ramas, mi-am dat seama ca, probabil, pe nimeni nu intereseaza persoana mea. Vremurile strabatute si persoanele pe care am avut sansa sa le cunosc isi merita locul precumpanitor in amintirile pe care le voi depana. Am privilegiul de a fi traversat sapte regimuri, daca nu mai multe, si de a fi fost in preajma unor personalitati ale vietii politice sau culturale ale tarii. Eu imi rezerv dreptul de vizitator al acestor amintiri.

Mi-e teama ca uneori, invins de importanta unor persoane, sau de semnificatia unor momente evocate, voi incalca ordinea in timp a evenimentelor. Imi cer scuze ipoteticului cititor al acestor amintiri.

Imi cer scuze unor colegi de pribegie, pe care nu i-am nominalizat in cele ce urmeaza, sau nu i-am evocat indeajuns, fata de rolul pe care l-au jucat in viata mea. Daca as fi facut-o, n-ar mai fi fost vorba despre o viata in diagonala, ci despre un drum cu nenumarate ocolisuri, asa cum este viata reala.

Un sprijin neasteptat in redactarea celor ce urmeaza l-am primit de la citirea cu atentie a volumului editat cu ocazia implinirii a o suta de ani a liceului pe care l-am absolvit, azi Colegiul Mihai-Viteazul din Turda. Am aflat, citind amintirile unor absolventi ai liceului, numeroase detalii despre cei care mi-au fost model, pe care i-am admirat.

Am citit si rememorari ale unor fosti elevi, de altfel, merituosi ai liceului, care nu concorda cu amintirile mele. Sa le pun pe seama unor alunecari de memorie ale acestora. Aceasta ipoteza este sustinuta de cele prezentate in volum, de faptele reale care ii stau la temelie. Tocmai de aceea m-am ferit de evocarea unor detalii incerte. Unde i-am vorbit de bine, i-am nominalizat pe toti cei care mai sunt in viata. Despre morti, numai de bine. Recitind cele scrise, nu ma pot impiedica sa constat ca am fost un om norocos, ca am avut nenumarate prilejuri de a intalni oameni de la care aveam ce invata.
  CUVINTE CHEIE: