![]() |
OMUL CICLIC |
CUPRINS: Ping-pong cu ganduri Femeia din vis Trezirea in iubire Cand iubesti Sufletul tau Inginerul sufletului Euforie Pentru ca existi Dor Aproape departe Eu, Tu si Noi Binele de maine Datorie si viata Bleu Declaratie de iubire Cheia cerului Iubire imposibila Dilema M-as bucura Neimplinire Ruperea Noaptea Cometa Omul ciclic Flacara vie Iubire de dincolo Cedare Cat imi lipsesti! Si totusi trece! Cand nu iubesti Revenire Egali Dimineata sperantei Gand de primavara Padurea vietii Presiunea timpului Ingeri patati Agonia cifrelor repetate Sfarsitul veseliei Moartea filozofului Oameni si caini Suferinte de caine Curtea parinteasca Tristetea caderii Diamantul si tarana Timpul Omul si Pamantul Lumina de Pasti Imposibila masura Alb A fi si a nu sti A fi si a nu avea Weekend de joi Dor de Sulina Alternativele creatiei Poezia vietii Cusur Nunta de poet Fara suflet Scrie poezie Cv Literar. |
|
PREZENTARE: Aprecieri critice: Emil Vasilescu „Un Moromete al stiintelor exacte“, Revista Biblioteca, 8/2002 „Nicolae Vasile face parte dintre oamenii scrisului, fara a dori neaparat sa se considere scriitor. Cartea sa, Punctul de sprijin se imparte egal intre jurnal, document, reportaj si gandire literara. Aceasta din urma ofera o structura volumului, are functie de liant intre diferitele modalitati narative pentru a alcatui intregul. Nicolae Vasile nu are nevoie de fictiune pentru a se reconstrui prin scris. Spiritul exact, de om de stiinta, cercetator avizat, profesor universitar si manager general al unui mare institut de cercetari, afla in propria substanta de viata materialul necesar sustinerii epice. Si o face atent, echilibrat, aproape rece, fara efuziuni sentimentale sau lungi introspectii teoretice. Scrisul sau este preocupat sa cuprinda o viata trecuta, in mijlocul careia se afla propria-i persoana, dar si un anumit mediu familial, parte a unui univers social complex. Avand la temelie adevarul existentei, Punctul de sprijin se revendica speciei Bildungs Roman-ului, prin grija cu care urmareste devenirea personajului central. In jurul lui Alexandru si din amintirile sale se dezvolta naratiunea incarcata de fapte adevarate, de la anii copilariei, pana la ultima pagina. Pornit din lumea satului dambovitean, parcurge o copilarie deloc idealista, dar fasta, pana cand o banala accidentare la o miuta in curtea scolii il transfera pentru multa vreme in universul sanatorial. Capacitatea intelectuala a copilului, un fel de Moromete al stiintelor exacte, il aduce insa mereu in frunte. Ascensiunea profesionala, viata de familie, implinirea ca om de stiinta, cu burse de studiu in tari ale Apusului, ii multumeste fiinta fara a-i face tangibila fericirea. Finalul cartii il gaseste pe protagonist intr-un moment de reflectie vecin cu pesimismul. Cum spunea Blaga, „o carte e o boala invinsa“, pare a actiona rasturnat in cazul lui Nicolae Vasile, implinirea de sine fiind pusa in discretie in umbra mereu schimbatoare a timpului. Cristi Groza: Omul dus de dorinte Autorul eseului Reinventarea omului, Revista Apollon, 20/2011, publicat de Editura Bibliotheca in anul 2011, face o apreciere a comportamentului uman utilizand instrumente matematice. El afirma „Ca om de tehnica, inventator, dascal am fost tentat sa cred ca omul nu are limite in inventivitatea lui, de cate ori a mai depasit cate o bariera. Dar exista o latura a creativitatii pe care omul nici macar nu si-a imaginat-o si anume auto-reproducerea creatiilor sale. Omul a creat automobile, avioane, roboti, dar nu a reusit, nici n-a incercat, nici macar nu si-a imaginat reproducerea acestora dintr-un fel de samanta. Samovarul nu s-a nascut, n-a crescut si n-a devenit locomotiva. Dumnezeu a creat omul, animalele, plantele si acestea se reproduc, cresc, traiesc si mor. La fiecare trecere de la o faza la alta, aceste creatii au dorinta de a fi mai bine in faza urmatoare si se adapteaza la conditiile mereu schimbatoare. Chiar si la moarte omul spera sa-i fie mai bine dupa. Dorintele ne diferentiaza pe noi, creatii ale lui Dumnezeu, de creatiile noastre, inventiile noastre, oricat de complicate ar fi acestea. Tot dorintele, insa, ne si indeparteaza de Dumnezeu. Religiile de tot felul au incercat sa propovaduiasca omul fara dorinte lumesti. Acestea au creat Raiul, sau altceva similar, ca rasplata a acceptarii lipsurilor din timpul vietii. A fost un esec. S-a creat un om ineficient. Socialismul a incercat la fel sa promoveze omul fara dorinte inventand „omul unic“ intr-un „comunism biruitor“. A fost alt esec. S-a creat un sistem ineficient bazat pe oameni fara initiativa. Capitalismul de cumetrie de astazi a exacerbat dorintele. Sa deducem ca s-a terminat cu ineficienta “ Constantin P. Popescu, 5 decembrie 2012, despre eseul Reinventarea omului http://semnul-de carte.blog spot.ro/search/label/Nicolae Vasile Editia a doua a volumului „Reinventarea Omului“, autor Nicolae Vasile, este un eseu cu puncte de vedere interesante, care sunt urmarea unei cariere profesionale de exceptie, dar si a observarii atente a lumii de azi in toate segmentele sale. Cu intelepciune si dedicare, lucrarea alcatuieste o analiza a starii de fapt a Romaniei ultimilor ani, cu observatii si propuneri, cu sugestii demne de meditatie si multe intrebari. Este menirea oricarui eseu, aceea de starni si provoca la gandire, fara a avea pretentia suprematiei unor idei. Cu o modestie rara, Nicolae Vasile isi expune ideile cu laudabila obiectivitate, fara orgolii sau dispret, un lucru demn de toata lauda. Cele trei parti ale cartii aduc in lumina problemele complexe ale omului contemporan, pornind de la credinta, dorinte si nazuinte pana la delicata problema a iubirii. Omul, aflat sub vremi, dar capabil de schimbari atat in bine cat si in rau, este subiectul central al cartii. Astfel, inca din prima parte - Omul dus de dorinte - este adus in discutie un model triunghiular al omului. Cele trei laturi - Binele, Raul si Dumnezeu - sunt cele care pot determina multiple evolutii / involutii in perimetrul acestei figuri geometrice, care poate fi, in cazul ideal, un frumos si echilibrat triunghi echilateral, sau dimpotriva, o figura cu una din laturi tinzand catre infinit sau spre zero. Este un model matematic, dar dezvaluind nenumarate posibilitati de adaptare la ceea ce autorul numeste tunelul timpului pe care fiinta umana il parcurge, uneori doar partial libera, intre nastere si trecerea dincolo de viata. Partea a doua - Inovarea tehnologica si pacatele lumesti din jurul acesteia - contine o suma de capitole dedicate inovarii tehnologice romanesti, cu toate calitatile ei (multe, de altfel), cu toate pacatele si complicatiile intalnite inainte si dupa revolutia din decembrie 1989. Tezaurul nativ al poporului roman este un subiect interesant al cartii, pe care Nicolae Vasile l-a putut examina indeaproape in anii carierei sale. Aceste deosebite fiinte umane, inventatorii, acesti eterni visatori, i-au fost alaturi, i-a cunoscut bine si fiecare aduce o poveste personala din care autorul socoate demn de lauda a trage invataminte pe care ni le impartaseste. Se spune ca ideile originale sunt intotdeauna simple, dar pana nu se iveste cel destinat a le observa nu pot prinde viata. Este cazul acestor povesti cu si despre inventatori, care se incheie cu un omagiu adus celor romani de-a lungul vremii, prin enumerarea unor mari nume de descoperitori fara de care, cu siguranta, lumea de azi ar fi avut o alta infatisare. Partea a treia - Inovarea in viata si pacatele ei divine - continua seria povestilor legate de inventivitate si creatori intr-un mod mai complex, combinand experienta personala de viata a autorului cu largi teme filosofice care definesc aceasta carte ca un veritabil eseu. Sunt trecute in revista asa-numitele statii de viata, asteptarile fiecarei etape a experientelor traite, constientizate, in limitele triunghiului miscator prin tunelul timpului definit in prima parte. Opinii personale, clar exprimate, dar si intrebari firesti provoaca cititorul la reflectie. Este o fina analiza a starii omului veacului XXI, avand in fata probleme din ce in ce mai numeroase si mai grave, intr-o continua miscare, necesitand adaptari rapide si solutii la fel de rapide. Ca un fir rosu, lucrarea e strabatuta de ideea de creativitate, poate un dar divin in forma lui cea mai pura. Ultimele capitole descriu aplicarea modelului complex al teoriei sistemelor mai intai la nivel individual, apoi al institutiilor, extins pana la nivelul tarii si chiar al unui intreg continent. Ca o nota aparte, aici incep sa apara poezii ale autorului, dand lucrarii o nota de caldura umana care ajuta intelegerii. E sugestiv si incitant titlul ultimului capitol - Omul ciclic - capitol ce poate fi singur un eseu de sine statator. O frumoasa si personala impartasire a unei bogate experiente de viata, o implinire a unor ani de studii si observatii pe care Nicolae Vasile se simte bucuros sa le ofere cititorului in aceasta a doua editie a volumului Reinventarea Omului la prestigioasa editura Bibliotheca. |
|
PREFATA: |
|
CUVINTE CHEIE: |