 |
DICTIONAR EXPLICATIV PENTRU STIINTA SI TEHNOLOGIE. MINE |
| CUPRINS: Prefaţă ................................................................................................ VII Introducere.......................................................................................... IX Indicaţii de utilizare ............................................................................ XI Termeni de specialitate ......................................................................... 1 Index francez - român ....................................................................... 153 Index german - român ...................................................................... 187 Index englez - român ........................................................................ 215 Bibliografie ....................................................................................... 246 |
|
| PREZENTARE: Mineritul reprezintă un domeniu vast de activitate ale cărui începuturi se pierd în negura vremurilor. De-a lungul timpului industria minieră şi-a adus pe deplin contribuţia la dezvoltarea economiilor naţionale şi implicit a celei mondiale, atât prin furnizarea de materii prime minerale necesare dezvoltării ramurilor industriale, cât şi ca domeniu propice pentru aplicarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii mondiale. Materiile prime minerale pot fi procurate din interior prin exploatarea şi valorificarea zăcămintelor proprii, sau pot fi aduse din exterior, apelând la piaţa mondială de asemenea produse. România are încă multe zăcăminte care pot fi exploatate şi valorificate economic şi ca urmare mineritul va dăinui pe meleagurile patriei noastre încă multă vreme. După gradul de cunoaştere actual al subsolului ţării, se poate afirma că România are peste 15 miliarde tone de rezerve geologice totale de diverse substanţe minerale utile solide, ceea ce reprezintă o avuţie minieră potenţială dată de valoarea produselor miniere utilizabile după extragerea şi prelucrarea acestora cu tehnologiile actuale, de peste 250 miliarde de euro. Exploatarea şi valorificarea acestor cantităţi impresionante de substanţe minerale utile se va face cu antrenarea unui număr mare de personal de diverse specializări şi calificări ceea ce presupune folosirea unanimă a unui vocabular terminologic distinct, clar şi coerent. Ştiinţa minieră este cea mai veche ştiinţă tehnică non-militară şi ca urmare, de-a lungul timpului şi-a creat un fond terminologic, având cotaţii internaţionale, care a suportat îmbunătăţiri continue adaptate progresului evolutiv. Preluând terminologia de bază tradiţională românească, lucrarea de faţă realizează definirea şi explicarea modernă în mod clar şi exact a acesteia, asigurându-i în acelaşi timp, reconsiderările şi completările de fond şi formă reclamate de progresul ştiinţifico-tehnic contemporan. În acelaşi timp s-a avut grijă ca relaţiile dintre diferiţi termeni şi denumiri să fie făcute conform unei ierarhizări, având la bază tezaurizarea terminologiei din domeniul respectiv. Pentru fiecare termen s-a dat o scurtă definiţie, evitându-se termeni alcătuiţi din prea multe cuvinte, şi s-a trecut corespondentul în trei limbi de circulaţie internaţională. Atât la elaborarea definiţiilor, cât şi la stabilirea termenilor echivalenţi în limbile străine s-au consultat cele mai recente şi reprezentative documentaţii elaborate de foruri competente din ţară şi străinătate în respectivele domenii. Au fost respectate din punct de vedere al fondului şi al formei standardele naţionale şi cele internaţionale. În literatura tehnică şi ştiinţifică românească au apărut în timp diferite lexicoane şi dicţionare tehnice miniere, dar lucrarea cea mai importantă în domeniu poate fi considerată „Vocabularul Tehnic Minier” elaborat în 1976 de ing. Alexandru Panaitescu. Această lucrare poate reprezenta punctul de plecare pentru orice dicţionar explicativ multilingv în domeniul mineritului. Prezentarea conceptelor mai frecvent folosite în domeniul analizat, evidenţiază pluridisciplinaritatea şi complexitatea domeniului minier, care cuprinde noţiuni şi cunoştinţe de prospecţiuni, explorare, deschiderea şi pregătirea zăcămintelor în vederea exploatării, exploatarea propriu-zisă a substanţelor minerale utile, prepararea şi chiar valorificarea acestora. Pe parcursul întregii lucrări s-a acordat o atenţie deosebită definirii şi descrierii utilajelor şi metodelor de lucru folosite în minerit. Fondul ştiinţific şi tehnic în care este încadrată problematica de bază, oferă întregii lucrări originalitate, rigoare, claritate şi logică. Fondul terminologic cuprins în lucrare se ridică la peste 2 200 de termeni acoperă cerinţele esenţiale pentru activităţile multiple care aparţin sau converg domeniului mineritului. Lucrarea se adresează în mod special corpului tehnico-ingineresc din producţie, proiectare şi cercetare din domeniul minier. Ea poate fi utilă şi personalului implicat în domenii conexe care este interesat sau doreşte să se informeze, să înveţe şi să se perfecţioneze în domeniul mineritului. Vom fi interesaţi şi bucuroşi să primim opinii, eventual observaţii şi completări, pe care cititorii le vor considera necesare, pentru ca la o viitoare ediţie a dicţionarului să ţinem seama de ele. Acad. Gleb DRĂGAN Prof. dr. ing. Dumitru FODOR |
|
| PREFATA: Cunoaşterea evoluează în mod continuu, progresul este adeseori rapid, informaţia ştiinţifică şi tehnică circulă fără încetare pe glob, aceasta ducând la apariţia unor termeni noi în ştiinţă şi tehnologie, mai întâi în limbile de circulaţie internaţională, creând şi cerinţa de adaptare în toate limbile şi punând probleme - uneori dificile - nevoii de exprimare. Evoluţia continuă a cunoaşterii impune permanent necesitatea de definire a unor termeni noi. Se constată că terminologia în domeniile ştiinţei şi tehnologiei este adeseori adaptată necontrolat. Uneori termeni comuni sunt adaptaţi pentru a descrie sensuri noi în ştiinţă, ceea ce poate genera confuzii grave pentru lingvistul familiarizat cu limbajul comun, dar nu şi cu noua terminologie ştiinţifică. În limba română se observă introducerea unor termeni noi, sub influenţa unor limbi de largă circulaţie (în primul rând engleza, dar şi limbile germană şi franceză). Uneori comoditatea specialiştilor din domeniile științifice şi tehnice, alteori graba sau lipsa timpului de gândire sau de consultare cu lingviştii, poate uneori ignoranţa, fac ca limbajul de specialitate să sufere o dezvoltare necorespunzătoare, prin introducerea unor termeni care sunt în dezacord cu specificul limbii române, alteori prin evitarea nejustificată a termenilor existenţi în limba română şi care ar putea fi folosiţi fără nevoia de a adopta termeni străini. Cerinţele de adaptare la reglementările comunitare, în vederea integrării în Uniunea Europeană, impun folosirea unei terminologii corecte în ştiinţă şi tehnologie, pentru a asigura traducerea (transcrierea) documentelor europene în limba română. Această cerinţă se referă de fapt la nevoia mai largă de adaptare a terminologiei la toată literatura ştiinţifică şi tehnică publicată în limba română. De aceea este necesară definirea clară a termenilor utilizaţi, care trebuie să exprime esenţa, dar şi generalul obiectului sau fenomenului descris. Limbajul formal, caracteristic unui domeniu ştiinţific sau tehnic, se construieşte în analogie cu limbajul obişnuit; în acelaşi timp, fiecare domeniu îşi lasă amprenta asupra limbajului curent, în măsura în care pătrunde în conştiinţa publică. Este rolul definiţiilor, prin poziţia lor de conexiune între concepte şi termeni, între cunoaştere şi limbaj, să stabilească relaţiile de legătură. Definiţiile referitoare la concepte, şi nu la cuvinte, sunt acelea care prin natura lor cuprind cunoaşterea. Terminologia ştiinţifică şi tehnică influenţează evoluţia şi îmbogăţirea limbajului odată cu dezvoltarea cunoaşterii. Academia Română, asumându-şi rolul tradiţional de a cultiva ştiinţa şi cultura, dar şi acela de a urmări evoluţia şi de a promova cultivarea limbii române, consideră de datoria sa ca elaborarea unei terminologii corecte în domeniul ştiinţelor exacte să fie o preocupare de bază, concretizată într-un program prioritar. Acest rol şi l-a asumat Comisia de Terminologie pentru Ştiinţele Exacte (C.T.S.E.). Activitatea Comisiei s-a axat pe domeniul ştiinţelor tehnice şi tehnologiei, domenii în care evoluţia cunoaşterii este cea mai rapidă. Până astăzi au apărut circa 50 dicţionare explicative, cuprinzând termenul descriptor, însoţit atunci când este cazul de sinonimele lui. Descriptorul este urmat de traducerea echivalentă în mai multe limbi de circulaţie internaţională, precum şi de definiţia sa în limba română. La sfârşitul fiecărui volum există un index de corespondenţă între denumirile termenilor în limbile străine şi denumirea în limba română. Menţionăm că, limba fiind comună, experţii din Comisia de Terminologie pentru Ştiinţele Exacte colaborează cu colegii din cadrul Institutelor de cercetare, Universităţilor tehnice din ţară şi Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, elaborarea terminologiei fiind efectuată de specialişti recunoscuţi (academicieni, cadre universitare) din fiecare domeniu al ştiinţei şi tehnicii. Considerăm că prin publicarea dicţionarelor de terminologie ştiinţifică şi tehnică, Editura AGIR pune la dispoziţia specialiştilor un instrument extrem de util şi necesar, sperând că acestea vor fi recunoscute ca atare de comunitatea utilizatorilor. Acad. Ionel HAIDUC Preşedintele Academiei Române |
|
| CUVINTE CHEIE: |