Industria carboniferă din România printre reperele strategice de ieri și de mâine!

  CUPRINS:
Lista cu abrevieri si simboluri 17
Abrevieri 17
Simboluri 18

Capitolul 1 - CARBUNELE PE GLOB 20
1.1 „Piatra neagra” care arde 20
1.2. Carbunele in lume 27
1.3. Carbunele in Europa 33
1.3.1 Productia si consumul de huila 35
1.3.2 Productia si consumul de lignit 37

Capitolul 2 - TENDINTE SI INFLUENTE 39
2.1 Efectul COVID-19 39
2.2 Criza gazelor energetice 41
2.3 Angajamente la nivel european 43
2.4 Angajamente la nivel global 46

Capitolul 3 - CONTEXT REGIONAL 55
3.1 Contextul strategic comunitar si intern 55
3.1.1 Protectia mediului 55
3.1.2 Libera concurenta 57
3.1.3 Energia 58
3.1.4 Inchiderea si ecologizarea 60
3.2 Carbunii la nivel national 65
3.2.1 Caracteristici ale carbunilor din bazine cu activitate sistata 65
3.2.2 Caracteristici ale carbunilor din bazine carbonifere in exploatare 78
3.3 Mineritul carbonifer de huila din Valea Jiului 83
3.4 Mineritul carbonifer de huila din Banat 90
3.5 Mineritul carbonifer de lignit si carbune brun 91
3.6 Tehnologii de exploatare 93
16 Industria carbonifera din Romania printre reperele strategice de ieri si de maine!

Capitolul 4 - TEHNOLOGII DE VALORIFICARE 97
4.1 Tehnologii de reducere a emisiilor de CO2 98
4.2 Tehnologii ale Carbunelui Curat 101
4.2.1 Tehnologii ale carbunelui curat energetic (CCT) 102
4.2.2 Tehnologii ale carbunelui curat non energetic 104
4.2.3 Gazeificator cu pat mobil 109
4.2.4 Gazeificator cu pat fluidizat 110
4.2.5 Gazeificator cu flux antrenat 111
4.3 Ingrasaminte organominerale 114
4.4 Tehnologia de Depolimerizare Catalitica la Presiune Redusa - KDV 118
4.5 Stocarea CO2 in strate de carbune 124
4.6 Degazarea stratelor de carbune 125
4.7 Gazeificarea subterana 131
4.8 Recuperarea caldurii din stratele de carbune 133
4.9 Performante si costuri 135
4.10 Potential si bariere 137

Capitolul 5 - PLAN DE MASURI 142
5.1 Viziunea strategica 142
5.2 Cresterea nivelului de ambitie in gestionarea carbunelui 158
5.3 Reinventarea carbunelui 163
5.4 Reconstruirea increderii in potentialul romanesc 169
Bibliografie 171
  PREZENTARE:
DESPRE CARTE

La Universitatea din Petrosani, continua in ritm alert, preocuparile pentru valorificarea superioara, complexa, a resurselor minerale ale Romaniei, procupari materializate in studii, articole, carti s.a. De data aceasta e vorba de cartea „INDUSTRIA CARBONIFERA DIN ROMANIA PRINTRE REPERE STRATEGICE DE IERI SI DE MAINE!”, avand ca autori pe Sorin Mihai RADU , Nicolae ILIAS, Iulian OFFENBERG , Dumitru FODOR , Iosif ANDRAS.

Scopul cartii de fata este acela de a „desena” un viitor carbunelui romanesc in domenii de mare interes. Prin aceasta actiune, autorii, membrii ai Academiei Tehnice din Romania - ASTR, si-au propus sa evalueze sansele, sa explice oportunitatea si necesitatea continuarii utilizarii carbunelui energetic si/sau diversificarii produselor si subproduselor carbunelui, in functie de tendinte, influente, dezvoltarea tehnologica, posibilitatile de extragere, prelucrare si valorificare superioara precum si interesul comunitatii, constrangerile geopolitice, de mediu si mai ales economice viitoare. Exploatarea carbunelui este un subdomeniu al celui extractiv, care sia adus pe deplin contributia la dezvoltarea economiei nationale atat ca promotor al tehnicilor si tehnologiilor de prospectiune, explorare si exploatare, in proiecte la nivel national dar si international, cat si la punerea in valoare a bazei de substante minerale utile si furnizarea de materii prime minerale, necesare dezvoltarii diferitelor ramuri industriale. Autorii apreciaza, motivat, ca poate ca, timpul unor politici care sa stabileasca masuri corective necesare revigorarii domeniului, pe termen mediu si lung, nu a trecut, vazand ca lipsa investitiilor din sectorul carbunelui a condus la importuri mari si costuri ridicate la energie, suportate atat de populatie cat si de companii. Revigorarea industriei miniere, afectate in ansamblul sau, trebuie sa fie o prioritate a Guvernului; trebuie gandita o politica de crestere a duratei de epuizare a rezervelor, de restructurare a pietei si gamei produselor oferite. Romania este una dintre tarile UE care poate sa-si asigure in mare masura resursele necesare de materii prime minerale, pe termen mediu si lung, in conditiile aplicarii unor politici si strategii nationale corecte. Este recomandabil ca, in cazul produselor miniere sa existe un ciclu integrat in economie circulara de extractie - preparare - prelucrare - refolosire. La elaborarea politicilor si strategiilor miniere trebuie sa fie consultate si antrenate si forurile stiintifice din Romania si nu doar ONG-uri.

Exploatarea resurselor naturale reprezinta o conditie esentiala pentru a sustine populatia umana in crestere. Acest lucru se refera la productia de alimente, dar si la dezvoltarea economica, resursele naturale fiind o baza importanta pentru o economie stabila si pentru dezvoltarea sociala. Extragerea resurselor si transformarea lor in alimente, cladiri, mobila, haine etc. reprezinta o activitate normala pentru bunastarea omenirii. Insa, atunci cand ritmul de exploatare depaseste capacitatea resurselor de a se reface, este evident ca mediul inconjurator are de suferit si, implicit, si populatia umana.

Autorii recomanda ca, exploatarea resurselor naturale trebuie realizata in mod responsabil, astfel incat impactul asupra mediului sa fie redus. In acest fel, toata lumea va contribui la cresterea capacitatii ecosistemelor de a oferi omenirii tot ceea ce are nevoie pentru bunastare si dezvoltare.
  PREFATA:
CUVANT INAINTE

Nivelul actual de confort si civilizatie al societatii umane este rezultatul unor cuceriri de mare anvergura pe taramul cunoasterii. Rezultatele obtinute in domeniul minelor, petrolului si geonomiei au facut posibila acumularea de cunostinte, depasirea unor praguri de dezvoltare si stabilirea de noi si noi repere atat pentru stiinta cat si tehnologie.

Precum evolutia intregului Univers si dezvoltarea umana este conditionata de accesul la elementele primordiale - materie si energie. Pe Pamant materia o regasim in substante minerale utile (solide, lichide sau gazoase) iar energia in radiatia Soarelui si procesele fizico-chimice naturale si antropice.

Originea civilizatiei umane se regaseste in jurul focului. Resursa lemnoasa la care avea acces omul din vechime a alimentat si prima „centrala termica” - focul deschis din vetre. Padurile erau luxuriante iar resursa lemnoasa era usor de procurat si de utilizat. Lipsit de cunostintele stiintifice necesare si de unelte adecvate la inceputul perioadei preindustriala omul a continuat sa foloseasca energia cea mai accesibila. Invatase deja cum sa aprinda focul si fara sa fie constient el utiliza resurse solide pe baza de carbon, al patrulea cel mai abundent element din Univers (ca masa) dupa Hidrogen, Heliu si Oxigen.

Dezvoltarea societatii, sub raportul nevoilor sale, s-a facut si se poate face inca, pe termen scurt si mediu, exploatand si resursele limitate de carbon ale planetei, care trebuie utilizate rational si durabil.

In prezent, omenirea se regaseste la o raspantie de drumuri.

Suntem in plina tranzitie energetica, de la epoca carbonului catre epoca hidrogenului, care trebuie sa inglobeze toate resursele energetice disponibile. Nu este si nu va fi usor. Suntem datori sa ne spunem cuvantul asupra provocarilor industriale cu care se confrunta economia nationala si stadiului in care se regaseste societatea romaneasca in ansamblul ei.

De asemenea, trebuie sa intelegem si cele cateva directii de iesire din criza in care a intrat resursa minerala energetica solida cea mai raspandita si accesibila - Carbunele.

Intr-o lume globalizata, care tinde sa anihileze rolul statelor nationale in favoarea intereselor companiilor multinationale si transnationale, cartea pe care o propunem cauta sa analizeze cu obiectivitate care este rolul si mai ales „Viitorul carbunelui in Romania”.

PREFATA

Scopul cartii de fata este acela de a „desena” un viitor carbunelui romanesc, asa cum il intrezaresc autorii, in contextul restructurarilor continue din ultimul sfert de secol, schimbarilor climatice si pandemiei COVID 19.

Prin aceasta actiune, autorii, membrii ai Academiei Tehnice din Romania - ASTR, si-au propus sa evalueze sansele, sa explice oportunitatea si necesitatea continuarii utilizarii carbunelui energetic si/sau diversificarii produselor si subproduselor carbunelui, in functie de tendinte, influente, dezvoltarea tehnologica, posibilitatile de extragere, prelucrare si valorificare superioara precum si interesul comunitatii, constrangerile geopolitice, de mediu si mai ales economice viitoare.

Exploatarea carbunelui este un subdomeniu al celui extractiv, care si-a adus pe deplin contributia la dezvoltarea economiei nationale atat ca promotor al tehnicilor si tehnologiilor de prospectiune, explorare si exploatare, in proiecte la nivel national dar si international, cat si la punerea in valoare a bazei de substante minerale utile si furnizarea de materii prime minerale, necesare dezvoltarii diferitelor ramuri industriale.

Mineritul a preluat, astfel, problemele deosebit de complexe ale activitatilor domeniului extractiv si rolul, important, pe care acesta l-a jucat si poate sa-l mai joace, inca, in atingerea obiectivului de dezvoltare durabila.

Odinioara, considerata piatra de temelie a cresterii economice, industria miniera carbonifera si regiunile cu industrii puternice ale carbunelui au devenit azi sinonime cu poluarea aerului, degradarea terenurilor si declinul socio-economic. Emisiile de dioxid de carbon si metan provenite din productia si procesarea carbunelui sunt enumerate ca principali contributori la schimbarile climatice.

Pe masura ce lumea se indeparteaza, treptat, de combustibilii fosili, etichetati ca factori cu impact asupra sanatatii si mediului, este nevoie mai mult ca oricand de sprijin pentru tranzitia economiilor zonelor in care carbunele energetic a modelat istoria, identitatea si forta de munca si sa reinventam carbunele.

In mineritul romanesc, in peste trei decenii (1990-2021) s-au produs transformari majore prin reorganizari, restructurari, externalizari, opriri ale activitatilor si inchiderea obiectivelor miniere cu efecte negative grave asupra economiei si vietii sociale a unor comunitati si a tarii. Insa, dupa anul 1990 sectorul minier a aprobat doar o singura strategie nationala, pentru restructurarea sectorului, aferenta perioadei 2003-2010, multe altele ramanand doar proiecte, pe hartie.

Consideram ca, NU s-au facut analize serioase ale rezultatelor politicilor efectiv aplicate, care sa stabileasca masuri necesare pentru identificarea si repunerea in functiune a acelor obiective miniere ce puteau fi aduse la parametrii corespunzatori de exploatare, in noile
conditii de piata.

Poate ca, timpul unor politici care sa stabileasca masuri corective necesare revigorarii domeniului, pe termen mediu si lung, nu a trecut, vazand ca lipsa investitiilor din sectorul carbunelui a condus la importuri mari si costuri ridicate la energie, suportate atat de populatie cat si de companii.

Romania a devenit membra UE, dar angajamentele negociate si masurile luate in fiecare etapa de restructurare a mineritului nu au fost pregatite cu profesionalism si exigenta maxima; rezultatele au fost, uneori, in dezacord cu interesul national dar si cu obiectivele comune din Tratatul de aderare. In multe situatii, s-au inregistrat necorelari intre cadrul legislativ si evolutia economica. Revigorarea industriei miniere, afectate in ansamblul sau, trebuie sa fie o prioritate a Guvernului; trebuie gandita o politica de crestere a duratei de epuizare a rezervelor, de restructurare a pietei si gamei produselor oferite.

Romania este una dintre tarile UE care poate sa-si asigure in mare masura resursele necesare de materii prime minerale, pe termen mediu si lung, in conditiile aplicarii unor politici si strategii nationale corecte. Este recomandabil ca, in cazul produselor miniere sa existe un ciclu integrat in economie circulara de extractie - preparare - prelucrare - refolosire.

La elaborarea politicilor si strategiilor miniere trebuie sa fie consultate si antrenate si forurile stiintifice din Romania si nu doar ONG-uri.

Ce s-a intamplat in ultimii 32 de ani

In perioada 1990-2022 s-au petrecut, in principal, urmatoarele evenimente importante in mineritul romanesc:

- unitatile miniere din Romania au fost reorganizate din centrale industriale in regii autonome, companii nationale si societati si complexuri, care au avut perioade de activitate mai lungi sau mai scurte in functie de etapele de restructurare si reorganizare pe care le-a parcurs atat mineritul, cat si economia nationala in ansamblul sau;

- restructurarea organizatorica si manageriala a unitatilor miniere, prin desprinderea din cadrul lor a unor activitati complementare de deservire si chiar de baza si organizarea acestora in societati comerciale distincte (asa numitele externalizari);

- reducerea drastica a productiilor realizate si a investitiilor in domeniul minier avand ca scop adaptarea la cerintele pietei, implicit restructurarea fortei de munca din cadrul unitatilor miniere si in special micsorarea numerica masiva a personalului;

- modernizarea unor cariere de lignit din bazinul Olteniei;

- sistarea activitatii a peste 500 de obiective miniere (mine si anexe tehnologice) de pe tot cuprinsul tarii;

- reducerea drastica a capacitatilor de productie din industria extractiva a condus la diminuarea si a activitatilor de cercetare - proiectare din sector;

- reducerea numarului de specialisti in minerit prin „disponibilizare” si/sau pensionare fara completarea locurilor vacante cu absolventi din invatamantul superior de specialitate;

- reducerea masiva a activitatii industriei constructiei de masini pentru minerit datorita reducerii activitatilor din industria miniera;

- sistarea activitatilor de formare si pregatire profesionala de personal din minerit;

- reducerea pana la disparitie a activitatilor de prospectiune si cercetare geologica avand ca scop promovarea de resurse de substante minerale utile pentru exploatare si valorificare.

Consideram ca, in perioada urmatoare, pentru a revitaliza mineritul este necesar ca strategia industriei miniere sa clarifice urmatoarele aspecte:

- rolul statului roman, de reglementare si promovare a mineritului in care acesta sa isi exercite mai hotarat pozitia de proprietar al resurselor minerale prin instituirea unui sistem stabil, competitiv si echilibrat de taxe si redevente;

- rolul companiilor private in promovarea proiectelor, asigurarea finantarii si managementul activitatilor miniere, cat si de asumare a tuturor responsabilitatilor.

Problemele identificate in cadrul fiecarei dimensiuni de analiza, din acest material, ca urmare a evaluarii starii de fapt din intervalul de timp parcurs, prin inactiune, pot sa prejudicieze dezvoltarea sociala viitoare si sa afecteze atat performanta globala cat si indicatorii de competitivitate cu care Romania intra in competitia regionala si globala. Posibilele solutii si linii strategice reiesite din studiu nu reprezinta alternative limitative, ce aspira la unicitate, ci, sunt definite ca remedii cu potential si valente largi, care se supun exercitiului critic si interpretarii cititorului. Reusita implementarii lor depinde, in definitiv, de competenta si viziunea decidentilor politici care le vor transpune in documente de reglementare adecvate.

Este evident, ca doar printr-o strategie de valorificare superioara carbunele poate sa devina eficient pentru stat si comunitatile miniere, atractiv deopotriva pentru investitori si finantatori, si un participant activ la dezvoltarea durabila si sustenabila a Romaniei, ca un „motor al economiei nationale”.

Autorii
  CUVINTE CHEIE:
industria carbonifera, repere strategice, carbune