 |
DICȚIONAR DE ISTORIA CIVILIZAȚIILOR |
| CUPRINS: |
|
| PREZENTARE: Imagine coperta: hora in Civilizatia Lapita si la Sanctuarul Marilor Zei din insula Samothrace, regiunea Trakia, Grecia SINE IRA ET ODIO... Cuvânt înainte Acest proiect a fost inițiat din nevoia de a pune în fața publicului românesc aspecte ale preistoriei și istoriei universale care au condiționat chiar apariția și dezvoltarea lui ca nație, în componența sa majoritară, dar și împreună cu cele peste 30 de minorități etnice stabilite în timp în acest spațiu geografic și spiritual. Mai ales că un astfel de orizont, această apartenență la uriașul peisaj al civilizațiilor omenești ne-a fost interzis până acum, ori nu ne-a fost adus explicit la cunoștință. Cel puțin nu de către autori români. Originile, încrengăturile, modificările survenite în timp, într-un cuvânt parcursul care ne-a permis nouă, tuturor, să ne definim ca națiune și să fim ceea ce suntem astăzi trebuie în sfârșit să ajungă până la noi. Pentru că apartenenții altor culturi știu despre noi lucruri pe care noi nu le știm, după cum nu știm nici lucruri importante despre alte civilizații omenești, aflate în contact cu noi, într-o lume din ce în ce mai polară. Ce înseamnă de fapt „departe în timp“, dacă acest „departe“ ne-a produs chiar pe noi, cei de azi, cu felul nostru de a gândi Și ce înseamnă vecini, globalizare, identitate, granițe, rezistență, cedare dacă nu știi bine cine ești, iar propriile tale reacții ca entitate se află într-o nebuloasă Proiecția pe care o poate oferi acest dicționar asupra fiecăruia are rolul, în primul rând, să deschidă bariere ale minții despre care nici nu știam că există. Cel puțin așa crede autoarea, care a traversat ea însăși incredibila aventură a cunoașterii celui mai îndepărtat trecut și a înțeles, cu timpul, că acolo, în sâmburele lui de neatins, se ascund toate fructele din care se vor fi ivit livezile, pădurile, desișurile, dar și luminile amiezelor civilizației omenești de astăzi. Așadar vouă, tuturor, această carte despre cine suntem, ce suntem, ce și cine putem deveni și chiar devenim continuu, fie că vrem sau nu, fie că știm sau nu. fie că acceptăm sau nu. Dicționarul oferă opțiunea corectă de a ști, pentru că acest lucru defi¬nește chiar condiția noastră de oameni, de națiune și capacitatea noastră de reacție la orice fel de stimuli. Rămâne să judecați singuri, fiecare, citind despre căile trecutului, dacă civilizația este un mod de apărare, o cale de traversare a fluxurilor Timpului, adică, de fapt, o cale de existență și de permanență identitară a noastră, a tuturor, o imagine pe care o putem face vizibilă pentru alte națiuni, civilizații, lumi... Ecaterina Țarălungă București, martie 2010 După un deceniu... Informația cuprinsă în acest dicționar, adus la forma finală în 2010, dar nepublicat, ci doar afișat on line, a constituit o parte din substanța conținutului Enciclopediei identității românești. Repere (vol. 1, Partea I), publicat în 2019 la Editura AGIR. Românii și România s-au dovedit a fi parte a civilizației acestui continent și a lumii, cu un specific bine fixat în timp și extrem de rafinat prin trecerea atâtor veacuri. Aparținem deopotrivă lumilor vechi ale Mediteranei de Est, Anatoliei, spațiului de formare al limbilor indo-europene, ca și continentului european prin ceea ce este el astăzi (și va fi întotdeauna) ca întreg pornit din rădăcini comune cu ale noastre. Dacă așezarea în pagină a vechilor civilizații este sub formă de dicționar, Bibliografia finală are menirea să indice oricărui cititor ansamblul picturii civilizațiilor omenești în interiorul cărora a apărut și există și civilizația românească definită în timp printr-un întreg arc identitar. Ecaterina Țarălungă București august 2020 |
|
| PREFATA: |
|
| CUVINTE CHEIE: |