RADARUL ROMÂNESC. O ISTORIE VIE

  CUPRINS:
RADARUL ROMÂNESC.
O istorie vie



CUPRINS

Cuvânt înainte

Prefață

1.RADARUL ROMÂNESC. REPERE ISTORICE

1.1.Radarul în România
1.2.Marile așteptări în domeniul radar
1.3.Începuturile cercetării științifice româneşti în domeniul radiolocației
1.4.Pionieri ai radarului românesc
1.5.Factori de decizie și monitorizare
1.6.Nucleele de creaţie în domeniul radar
1.7.Entități de învățământ, cercetare și producție în domeniul radiolocației

2.MODERNIZĂRI LA TEHNICA DE RADIOLOCAȚIE

2.1.Începuturile activității de modernizare a tehnicii de radiolocație
2.2.Amplificatoare de microunde parametrice în benzile de frecvențe S și L
2.3.Echipamente de protecție la bruiaj (familiile de produse IPIBAR și INSȚM)
2.4.Instalația de transmitere a informației de radiolocație ITIRL
2.5.Aparatura terestră de recunoaștere ATR-1
2.6.Sistem de antenă parabolică cu pilon cu înălțare secvențială
2.7.Sistem de antenă cu dublă curbură instalată pe pilon telescopic acționat hidraulic
2.8.Extractorul automat de date radar cu afișare EXRAD-2001
2.9.Containerul de cercetare R modernizat
2.10.Interfața de conjugare a stațiilor de bruiaj SPO-8 (TRASEDA)
2.11.Modernizări ale blocurilor electronice



3.STAȚII RADAR

3.1.Radarul de câmp tactic ME-74
3.2.Radarul de câmp tactic RCT-77
3.3.Radarul de cercetare în câmp tactic RCT-5
3.4.Miniradarul portabil cu emisie continuă RIP-84
3.5.Radarul de navigație fluvială și costieră RN-1. În mările Indochinei
3.6.Radarul de joasă altitudine RIH-IRIS
3.7.Radarul de joasă altitudine START-1
3.8.Radarul de joasă altitudine START-1M
3.9.Radarul Gap Filler TPS-79(R)
3.10.Telemetrul Radar TR-30 pentru tunul antiaerian 2x30 mm
prevăzut cu aparatul de conducere a tragerii ACT
3.11.Radare pentru complexul radiotehnic de conducere a focului bateriilor de tunuri antiaeriene
3.11.1.Stația de radiolocație pentru conducerea focului bateriei de tunuri antiaeriene RAVIT
3.11.2.Radarul Doppler în impuls de tip Track-While-Scan
3.11.3.Radarele din compunerea Complexului radiotehnic CRT-30
3.11.3.1.Radarul de cercetare SR-30A
3.11.3.2.Radarul de însoțire RI-30
3.11.4.Modernizarea Radarului de cercetare/achiziție și punct de comandă SHORAR-TCP pentru complexul de artilerie antiaeriană calibru 2x30/35 mm, VIFORUL
3.12.Radarul tactic de distanță medie MR 3DR
3.13.Sisteme de recunoaștere


4.SISTEME DE COMANDĂ-CONTROL BAZATE PE INFORMAŢIA RADAR, PENTRU FORȚELE AERIENE

4.1.Preocupări pentru automatizarea conducerii trupelor de apărare antiaeriană
4.1.1.Așa au apărut „C”-urile
4.2.Completele C-752 și C-802
4.2.1.Completul de automatizare a punctului de comandă al companiei radiotehnice C-752
4.2.2.Completul de automatizare a punctului de dirijare a aviației de vânătoare C-802
4.2.3.Experimentările la trupe și omologarea completelor C-752 și C-802
4.3.Completele C-751 și C-801
4.3.1. Completul pentru automatizarea punctului de comandă al batalionului radiotehnic C-751
4.3.2.Completul pentru automatizarea punctului de comandă al regimentului de aviaţie de vânătoare C-801
4.3.2.1.Punctul de comandă al Completului C-801
4.3.2.2.Sistemul informatic de aerodrom
4.4.Faze ale producţiei şi intrarea completelor de automatizare a radiolocației și aviației în înzestrarea trupelor
4.5.Sistemul informatic PC-2000 Transilvania
4.6.Sistemul informatic STASA
4.7.Sistemul de management-supraveghere radar SCCAN SRS-M
4.8.Preocupări pentru automatizarea conducerii stațiilor de bruiaj SPO-8
4.9.Sistemul de comandă-control C4I bazat pe informația radar pentru Forțele Aeriene


5.ECHIPAMENTE PENTRU ANTRENAMENTUL SPECIALIȘTILOR DE RADIOLOCAȚIE

5.1.Simulatoarele radar SAO-1 și SAEL
5.2.Generatoare de bruiaj radar activ terestre
5.3.Generatoare de bruiaj radar activ instalate la bordul avionului
5.4.Cartușe antiradiolocație
5.5.Simularea radar din decembrie 1989 - un scenariu


6.COMPONENTE SPECIFICE DOMENIULUI RADAR

6.1. Componente și subansambluri de microunde
6.2.Componente electronice și electromecanice
6.3. Recondiționarea tuburilor electronice de putere (TEP) pentru radare
6.3.1.Recondiționarea magnetroanelor în impuls
6.3.2.Recondiționarea triodelor de putere de tip GI-5B
6.4.Proiectare, inginerie tehnologică și fabricație piese de schimb și accesorii (PSA) pentru radare


7.ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR DE RADIOLOCAȚIE

7.1.Repere istorice ale învățământului superior militar tehnic în domeniul radar. Academia Tehnică Militară „Ferdinand I”
7.1.1.Relații internaționale ale Academiei Tehnice Militare
„Ferdinand I” în domeniul radar
7.2.Repere istorice ale învățământului superior și cercetării științifice în domeniul radiolocației, specialitatea de comandă și stat major
7.3.Repere istorice ale învățământului superior civil tehnic în
radiolocație și domenii conexe
7.3.1.Seminariile și Simpozioanele de microunde de la Institutul Politehnic București
7.3.2.Invățământ și Cercetare în domeniul radar în Universitatea București și Universitatea POLITEHNICA din București
7.3.3.Invățământ și Cercetare în domeniul radar în Universitatea POLITEHNICA Timișoara


8. CERCETARE-DEZVOLTARE, PRODUCȚIE ȘI TESTARE-EVALUARE ÎN DOMENIUL RADAR

8.1.Cercetare-dezvoltare pentru echipamente radar
8.2.Fabricația echipamentelor radar
8.3.Activitatea de testare-evaluare a echipamentelor radar
8.4.Entități de coordonare, cercetare-dezvoltare, producție și mentenanță
8.4.1.Departamentul pentru Armamente din Ministerul Apărării Naționale
8.4.2.Secția Exploatare la Comandantul Trupelor Radiotehnice
8.4.3.Baza radar Pipera
8.4.4.Centrul de cercetare științifică al CAAT
8.4.5.Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare ACTTM
8.4.6.Cercetarea ştiinţifică în Departamentul Comunicații și sisteme electronice militare din Academia Tehnică Militară „Ferdinand I”
8.4.7.Școala de Aplicație pentru Radiolocație
8.4.8.Intreprinderea de Electronică Industrială (IEI) București / SC ELPROF SA București
8.4.9.Intreprinderea de Avioane Bacău (IAvBc) / SC AEROSTAR SA Bacău
8.4.10.SC DEFENSE ENGINEERING SA București
8.4.11.SC Magica International Trade SRL (Magica IT)


9.MEMORII

9.1.Radarul românesc, file de istorie - col. (r) ing. Atanase Boeru
9.2.Crezul unui fost profesor militar - col. (r) prof. Gheorghe Butucaru-Sabău
9.3.Magia dirijării instrumentale - cdor. (r) lector univ. dr. Alexandru Ioan
9.4.Secvențe din istoria radarului românesc - col. dr. ing. Andrei Ciontu
9.4.1.Istoria diodei IMPATT românești
9.4.2.Seminarul radar de la Casa Centrală a Armatei din București
9.4.3.SNR ’89 - Simpozionul radar unicat
9.5.Amintiri de pe frontul cercetării radar - col. (r) ing. Pavel Macariu
9.6.Remember - col. (r) dr. ing. Anton Muraru

Anexa 1. Tehnică de radiolocație din înzestrare
Anexa 2. Lucrări didactice și de cercetare în domeniul radioelectronică de radiolocație (extrase)
Anexa 3. Lucrări didactice și de cercetare în specialitatea comandă și stat major - radiolocație (extrase)
Anexa 4. Abrevieri și acronime

Galerie Foto

Postfață

Bibliografie
  PREZENTARE:
CUVÂNT ÎNAINTE

Radarul are o istorie fascinantă. Această bijuterie tehnică și tehnologică încorporează deopotrivă teoria și experimentul, îngemănate de-a lungul a peste 150 de ani, și își leagă existența de numele unor oameni de geniu: James Clerk Maxwell, Heinrich Hertz, Aleksandr Popov, Guglielmo Marconi, Christian Hülsmeyer, Nikola Tesla, Robert Watson-Watt ș.a.
În ajunul și pe timpul celui de-al doilea război mondial, un grup restrâns de țări au determinat în mod independent și în secret evoluția rapidă a acestei ramuri a radiotehnicii, ca armă esențială în combaterea atacurilor aeriene: Marea Britanie, Germania, Statele Unite, Franța, Italia, Japonia, URSS, Olanda și Ungaria. Lor li s-au adăugat Australia, Canada, Noua Zeelandă și Africa de Sud, în cadrul Commonwealth-ului britanic.
Este unanim acceptat faptul că fasciculele electromagnetice și radarul au jucat un rol esențial în reușita ofensivei naziste asupra Europei, dar, ca o ironie a sorții, și la înfrângerea Germaniei. În acest sens, este pe deplin recunoscut aportul rețelei de radare Chain Home în susținerea Marii Britanii ca bastion al rezistenței antinaziste europene.
Radarul s-a dezvoltat îndeosebi datorită sistemelor tehnice capabile să producă impulsuri de scurtă durată și energie înaltă, bazate, la rândul lor, pe tuburi electronice de mare putere (triode, magnetroane, tuburi cu undă progresivă, clistroane ș.a.). Determinarea timpului scurs între momentul de emisie a impulsului de sondaj și cel de recepție a semnalului ecou (reflectat) a permis măsurarea distanței. Determinarea poziției diagramei de radiație a antenei în raport cu direcția Nord sau cu un alt reper a permis măsurarea poziției unghiulare (azimutul) unui obiect (de exemplu un avion). Cu metode adecvate, a fost posibilă și măsurarea celei de a treia coordonate, înălțimea. Astfel, orice obiect de interes, în special aerian, putea fi localizat cu precizie, în dinamică, pentru urmărire, dirijare sau combatere.
Utilizarea microundelor coerente de mare putere, a rețelelor de antene fazate, a compresiei impulsului, a procesării digitale a semnalelor, a computerelor ș.a. a sporit continuu performanțele radarelor, în special precizia și rezoluția în distanță, viteză, azimut și înălțime.
România a ajuns cu mare întârziere în clubul select al constructorilor de radare. Socotit un apanaj al militarilor, datorită experienței lor în lucrul cu acest tip de echipamente, radarul românesc a fost pus în operă de către aceștia. Ei au avut ca punct de plecare, în mare măsură, inițiative personale, mai întâi ca modernizări la echipamentele sovietice aflate în înzestrare, nu dintre cele mai moderne, iar ulterior, ca rod al unei activități coordonate de către Ministerul Apărării Naționale - de cercetare-proiectare, inginerie tehnologică, producție și mentenanță, în care au fost cooptați sute de specialiști, din institute de cercetări și întreprinderi din armată și din economia națională, pe parcursul a peste 50 de ani.
Realizarea primului radar românesc s-a produs într-o conjunctură complexă, înainte de anul 1989, în condiții de embargo și în cadrul unui sistem plin de constrângeri, dar în care, surprinzător, exista o ofertă bogată de cercetare și producție.
În acest context, mai mulți specialiști militari și civili implicați în acest efort și-au propus să pună „pe hârtie” realizările avute, din dorința de a nu lăsa să se aștearnă uitarea peste strădania lor de o viață.
Lucrarea nu își propune să treacă în revistă istoria radarului universal, bogat reprezentată în literatură, în special în cea anglo-saxonă și sovietică, precizând că, adesea, autorii respectivi și-au asumat integral succesele țărilor lor în domeniu, neglijând sau trecând sub tăcere realizările altora. Totuși, ei au adus la cunoștința publicului larg evoluția radarului, care, în prezent, se regăsește într-o multitudine de aplicații militare și civile: traficul aerian, naval și auto, meteorologie, geodezie, astronomie, medicină etc.
Cu modestie, specialiștii români aduc la lumină câteva dintre reușitele lor, însoțite de nelipsitele eșecuri care i-au împins înainte. Pentru categorii largi de specialiști, provenind din diverse domenii, în special electronic, electrotehnic, mecanic, hidraulic ș.a., realizarea primelor echipamente radar românești a fost o încercare generatoare de mari satisfacții. Se poate afirma că, într-o anumită perioadă, s-a creat o școală românească de radiolocație.
Lucrarea cuprinde unele aspecte care nu au mai fost publicate, aflate în arhivele personale și în memoria specialiștilor implicați, participanți direcți la edificarea radarului românesc. Ei au modernizat echipamente de import, în special sovietice, au construit, integral sau prin cooperare internațională radare, sisteme de comandă-control bazate pe informația radar, mijloace de antrenare a echipelor de luptă de radiolocație, au dezvoltat baza de componente specifice radarului, în special cele de microunde și au susținut sistemul de supraveghere prin radiolocație a spațiului aerian al României.
Invit cititorul să lectureze această lucrare, scrisă cu suflet de realizatorii radarului românesc, cu contribuția decisivă a domnului dr. ing. Anton Muraru, în speranța că se vor găsi personalitățile și mijloacele necesare care să continue o tradiție edificată cu mari eforturi și sacrificii.

Acad. Viorel Bădescu
Secția de Științe Tehnice a Academiei Române
Vicepreședinte al Comitetului Român de Istoria și Filozofia Științei
și Tehnicii și Președinte al Diviziei de Istorie a Științei
  PREFATA:
PREFAȚĂ

Ideea elaborării unei cărți despre radarul românesc nu este nouă, o lucrare pe această temă fiind așteptată, probabil, de multă vreme. Încă din perioada în care, în Baza de radiolocație din platforma Pipera, prindea viață primul model de radar românesc destinat apărării antiaeriene a teritoriului, START-1 (anii 1980), cineva a propus un titlu cam prozaic, „Cum s-a născut produsul START“, dar care țintea subteranele romantice ale acestei întreprinderi precum și nenumăratele momente critice din viața proiectului.
Subiectul s-a păstrat viu în agenda unora dintre specialiștii implicați, dar s-a amânat mereu, motivele invocate fiind obligațiile cotidiene presante. Reflectând însă la realizările din domeniul radiolocației înainte și după momentul 1989, ei au considerat că ar fi timpul pentru o „aventură literară“. În context, noul titlu propus a fost „Radarul românesc. O istorie vie“.
Ocazia a apărut în anul 2013, la aniversarea a 45 de ani de la crearea Institutului Tehnic de Cercetări și Proiectări al Armatei, devenit, după numeroase redenumiri, în anul 1998, Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare (ACTTM). În această instituție, între anii 1995-2000, s-a realizat cel de-al doilea model de radar destinat apărării antiaeriene a teritoriului, START-1M, început de SC ELPROF SA București și finalizat de Centrele de Cercetare Științifică pentru Electronică, Informatică și Comunicații (CCȘEIC) și pentru Armamente, Blindate, Geniu și Topogeodezie (CCŞABGT), ambele din ACTTM.
Cu prilejul acelei aniversări s-a luat inițiativa elaborării volumului memorialistic „Amintiri de pe frontul cercetării științifice militare” , iar un grup de specialiști radar a fost solicitat de către regretatul general de divizie doctor inginer Nicolae Irimie, fost locțiitor pentru cercetare și achiziții al șefului Departamentului Înzestrării Armatei (DIA) din Ministerul Apărării Naționale (MApN), să redacteze un capitol despre tranziția de la radarul START-1, realizat integral în țară, la radarul modernizat START-1M, rod al cooperării industriale cu firma Marconi Radar Projects din Marea Britanie.
Cu ocazia redactării acelui capitol s-a pornit o adevărată avalanşă de amintiri - imagini, dialoguri, trăiri intense, generate de succese și decepții pe măsură, care le-au „măturat” din minte reținerile ce le mai aveau, și i-au adus în „starea de a face”, așa cum inspirat spunea Brâncuși.
În perioada ce a urmat s-a realizat un Cuprins provizoriu, trimis și altor colegi „de suferință”, cândva profund implicați în procesul nașterii și dezvoltării radarului românesc. A existat speranța ca o parte dintre aceștia să accepte provocarea de a fi coautori sau colaboratori la lucrare. Spre lauda lor, unii au spus DA „din prima” și au și trecut la lucru. Alții, deși au promis, încă se mai gândesc și acum, după ani de zile, dacă efortul merită și la ce folosește. Între timp, mai mulți oameni valoroși au trecut, cu intenții și gânduri neterminate sau neexprimate, în lumea celor veșnice.
În cadrul documentării, au fost citite și recitite, de această dată cu alți ochi, lucrări cu referiri la aceeași țintă, istoria radarului românesc, scrise fie din perspectiva cercetătorului științific, așa cum au fost „Pagini din istoria electronicii și radiocomunicațiilor” și „File din istoria radiotehnicii și electronicii: realizări” , coordonator regretatul colonel doctor inginer Andrei Ciontu, pionier al radarului românesc, fie din perspectiva managerului informației radar, așa cum a fost, „Istoria radiolocației din apărarea antiaeriană a României” , coordonator regretatul general-locotenent Neculai Iordache, fost comandant al Trupelor Radiotehnice.
Nu mică a fost surprinderea celor ce au găsit referiri la realizările românești în materie de radar în paginile monografiilor „Electronica românească. O istorie trăită” , , , din seria „Repere istorice” a editurii AGIR, inițiator și coordonator doamna doctor inginer Nona Millea, o persoană extrem de stăruitoare și preocupată de cunoașterea acestei istorii, ca imbold pentru generațiile tinere de a-și asuma responsabilități și de a adera la efortul comun necesar propășirii patriei lor.
Au fost parcurse, apoi, cu mare atenție, pasaje adnotate cu mulți ani în urmă în cartea „Un război ultrasecret” , plămădită în vâltoarea ultimului război mondial, de către R. V. Jones, om de știință aflat în slujba serviciilor secrete britanice, promotor al radarului britanic și universal, cu referiri, printre multe altele, la primele radare germane instalate pe teritoriul României în acea vreme (1941), primele utilizări ale bruiajului radar pasiv (chaff ) și a sistemelor de recunoaștere amic-inamic (IFF ).
Alte lucrări, publicații, reviste, articole, în special cele cu referire la radarul românesc, atâtea câte sunt, au trecut prin fața autorilor. Informațiile neatestate oficial au fost (re)constituite din memoria participanților implicați direct în acest proces și din documente tehnice, disponibile în instituții și întreprinderi/firme, atâtea câte au mai rămas față de momentul asimilării în producție a echipamentelor radar ce vor fi menționate în continuare.
După acest „periplu” prin hățișurile memoriei și prin documentele vremii, au rezultat două concluzii cruciale. Prima, că există masa critică necesară elaborării unei lucrări cu caracter de noutate în bună măsură, cu aspecte neexplorate încă, referitoare la radarul românesc. A doua, că există motive pentru a susține, cu modestia de rigoare, ideea existenței, la un moment dat, a unei școli românești de radiolocație și a unei industrii radar autotohtone, dispunând de o bază de cunoștințe și instituții de învățământ și cercetare, unități de producție cu linii de fabricație, materiale și componente specifice, contracte de cooperare internațională în producție, export, servicii de mentenanță ș.a.
Dar ce au înțeles autorii prin sintagma „radarul românesc” Aceasta s-ar putea defini prin preocupările cu caracter de noutate care au condus la un spor de cunoaștere în domeniu și la echipamente care au ajuns efectiv la cei care generează informația radar și la managerii acesteia: subansambluri radar noi și modernizate; stații radar; sisteme de comandă-control bazate pe informația radar; materiale și componente specifice domeniului radar; proceduri de fuziune, diseminare și utilizare eficientă a informației radar ș.a.
Au trecut câțiva ani buni încărcați de emoție, transpirație și, din când în când, inspirație, urmând, cu dificultate, dictonul latin Nulla dies sine linea (Să nu treacă o zi fără un rând scris), căruia, unul dintre coautori i-a găsit niște formule alternative mai relaxate: Un rând știu, un rând scriu și Ieri știam mai multe... (decât azi).
În acest răstimp, au ieșit la lumină momente „literare” cuprinzând întâmplări și informații surprinzătoare, și, lucru nesperat, au apărut fotografii, deși în instituțiile militare sau civile cu caracter special fotografiatul era restricționat. Și revista Forțelor Aeriene, „Cer Senin”, a venit în întâmpinarea autorilor, publicând în paginile sale texte și poze ce declasificau literar informații despre radiolocație, aviație, artilerie și rachete antiaeriene, altădată puse sub obroc și scutindu-i, cel puțin parțial de (auto)controlul privind prevenirea scurgerilor de informații neautorizate.
Iată-ne ajunși, după o lungă incubație, la finalul acestei lucrări, moment ce marcheză începutul drumului său prin lume. Dar ce vă propune cartea pe care o țineți în mână
Aceasta debutează, în capitolul 1 - Radarul românesc, repere istorice, cu un memento istoric al radarului românesc, cu relevarea clipelor sale „astrale”. Veți afla numele unora dintre pionierii radarului românesc, care, prin inițiativa lor „de jos”, adică fără vreo dispoziție sau vreun ordin de la șefii ierarhici, au dat startul unui nou domeniu tehnic în industria românească. Sunt menționați principalii „actori” implicați din instituții de învățământ, cercetare, producție și de coordonare la nivel central.
În capitolul 2 - Modernizări la tehnica de radiolocație, sunt prezentate frământările materializate în încercări modeste, la început, și, treptat, tot mai complexe de echipamente pentru modernizarea stațiilor radar de import și efectul lor asupra beneficiarilor direcți - echipele de luptă de la radare și din punctele de comandă de radiolocație. Plecând de la un început modest și plin de restricții, trecând prin faza romantică a montajelor electronice improvizate, insinuate în dulapurile și blocurile cu sute de tuburi electronice ale cabinelor cu aparatură radar sovietică, și, ulterior, la abordări pe baze industriale, cu încercări funcționale, mecano-climatice conform STM-CAER și în exploatare, acești oameni au crescut în cunoaștere și abilități, iar produsele muncii lor au prelungit resursa de funcționare a radarelor de import aflate în exploatare și au ridicat conținutul și calitatea informației radar puse la dispoziția beneficiarilor naționali.
Capitolul 3 - Stații de radiolocație prezintă principalele realizări ale inginerilor și tehnicienilor militari și civili în domeniul sistemelor radar. Cititorul neavizat va rămâne surprins să afle că în România s-au cercetat, proiectat și executat radare, în serie mică, în concepție proprie sau prin cooperare cu firme de prestigiu din Occident. Și vor mai avea o surpriză: în ciuda lipsei de experiență, unele din aceste încercări au ieșit aproape „din prima”. Nu puteau lipsi însă nici eșecurile, unele din ele, frustrante.
În capitolul 4 - Sisteme de comandă-control bazate pe informația radar, sunt descrise echipamente destinate conducerii unităților de radiolocație și de aviație de vânătoare. Sunt prezentate încercările specialiștilor români pentru a asista instrumental și apoi computațional comandanții în luarea deciziei pe timpul luptei, utilizând platforme hardware și software, încă de pe vremea în care softul era căutat de către neavizați pe birouri sau prin sertare ca pe un aparat fizic. Este prezentată odiseea completelor de automatizare a conducerii trupelor, create pe nisipurile mișcătoare ale tehnologiilor de calcul, în devenirea lor uluitoare.
Capitolul 5 - Echipamente de antrenament tratează mijloacele pentru instruirea operatorilor şi a echipelor de luptă din punctele de comandă de radiolocaţie: simulatoare, generatoare de bruiaj terestre, generatoare de bruiaj instalate la bordul avioanelor, precum şi alte dispozitive (cartuşe antiradiolocaţie, capcane termice etc.), realizate, de regulă, în configurații hardware, înainte ca echipamentele de calcul moderne și aplicațiile software aferente să fie la îndemâna proiectanților, așa cum se întâmplă în prezent.
Preocupările pentru asimilarea unor componente specifice radarului fac obiectul capitolului 6 - Baza de componente, cu mențiunea că acestea au fost făcute de fizicieni și ingineri valoroși din instituții românești de cercetare și producție de profil, dar startul, actul nașterii și suportul asimilării lor au fost asigurate de specialiști din instituții militare.
Învățământul de radiolocație, cercetarea, execuția industrială, testarea și evaluarea, mentenanța și suportul logistic al echipamentelor radar, alături de efortul susținut privind găsirea celor mai bune metode de exploatare și valorificare tactică a resurselor radar în supravegherea și apărarea spațiului aerian al României sunt tratate în capitolul 7 - Învățământul superior în domeniul radar și capitolul 8 - Cercetare-dezvoltare, producție și testare-evaluare în domeniul radar, ce vă provoacă la o întâlnire cu armata tăcută a celor ce au dat viață, cu pricepere și dedicare cunoștințelor, ideilor, documentațiilor și tehnologiilor marcate „Bun pentru producție”, produselor cu ștampila „Admis” și metodologiilor de utilizare a informației radar: profesori, cercetători, proiectanți, tehnologi, executanți, precum și manageri.
Nu putea să lipsească din lucrare un grupaj de amintiri, capitolul 9 - Memorii, cuprinzând opinii și reflecții personale despre opera și destinul celor care au pus umărul și sufletul la edificarea radarului românesc.
Cu regretul subiectivității și al greutății de procurare a fotografiilor „de epocă”, dar și al spațiului editorial redus, unora dintre figurile centrale din acest păienjeniș de interacțiuni ce definesc radarul românesc, le este rezervat un „panou de onoare”, Galeria foto (dar să nu vă faceți iluzii: nu va fi vorba de un album de artă), ordonarea fotografiilor fiind făcută după criteriile relative: funcție, grad, cronologie și alfabet.
Câteva concluzii se regăsesc în ultima „redută” a cărții, Postfața.
Se cuvine să recunoaștem că această carte nu ar fi fost elaborată fără participarea unui mare număr de specialiști implicați în edificarea radarului românesc, direct sau indirect, coautori sau colaboratori, menționați în cuprinsul cărții. Ei au fost susținuți de familiile lor, dar și de alți colegi, care s-au oferit să furnizeze informații utile, chiar dacă unii dintre ei nu au dorit să fie vizibili. Le suntem tuturor profund îndatorați.
Aducem vii mulțumiri domnului academician prof. univ. dr. ing. Viorel Bădescu, președinte al DIS-CRIFST și vicepreședinte al CRIFST, coordonator al lucrării enciclopedice în curs de elaborare „Istoria domeniului tehnic”, sub egida Academiei Române, pentru încurajare și întregul suport oferit pentru ca această carte să ajungă la final.
Îi suntem recunoscători și îi adresăm calde mulțumiri doamnei doctor inginer Nona Millea pentru sugestiile pertinente și susținerea continuă a acestei lucrări, prin împărtășirea experienței proprii acumulate în cadrul seriei „Repere istorice” a editurii AGIR, în care a publicat, cu un efort imens, volumele 1-4 „Electronica românească, o istorie trăită”, volumul 5 fiind în curs de apariție iar volumul 6 în pregătire. Cu ajutorul său, această carte a ajuns să vadă lumina tiparului, prin care dorim să surprindem cititorii cu ceea ce a fost posibil să se facă în România în domeniul radar, chiar în condițiile unui embargo de ambele părți ale Cortinei de Fier.
Le suntem profund îndatorați celor care au susținut financiar apariția acestei lucrări: col. (r) prof. univ. dr. Sorin Vegheș, col. (r) ing. Constantin Andrei, col. (r) ing. Florian Tirla, col. (r) ing. Lucian Cârneanu, col. (r) ing. Ioan Burdușel, col. (r) lector univ. ing. Armand David, col. (r) ing. Sergiu Ghindă, col. (r) ing. Călin Ciutea și ing. Mirel Mogoș.
Vă invităm să descoperim împreună începuturile „romantice” și evoluția radarului românesc, însoțiți de ecourile unor trecute izbânzi, cu speranța că o altă generație va reuși să le repete și să le depășească.

Col. (r) dr. ing. Anton Muraru,
Coordonator
(Fost manager de proiect pentru radarul START-1)
  CUVINTE CHEIE: