 |
ISTORIA INSTALAȚIILOR DIN CONSTRUCȚII ÎN ROMÂNIA |
| CUPRINS: CUPRINS Prefaţă .................................................................................................................... 1 Scurt istoric .......................................................................................................... 3 Încălzirea clădirilor ........................................................................................... 3 Ventilarea şi climatizarea .................................................................................. 6 Alimentarea cu apă ........................................................................................... 7 Canalizarea ........................................................................................................ 9 Iluminatul şi mijloace de iluminat. Energia electrică ..................................... 11 Pregătirea specialiştilor ..................................................................................... 15 Breslele ........................................................................................................... 15 Şcolile profesionale ......................................................................................... 16 Învăţământul superior ..................................................................................... 17 Facultatea de Inginerie a Instalaţiilor - Bucureşti ..................................... 19 Facultatea de Instalaţii - Cluj-Napoca ...................................................... 34 Facultatea de Construcţii şi Instalaţii - Iaşi ............................................... 40 Departamentul de Construcţii şi Instalaţii - Timişoara ............................. 47 Facultatea de Construcţii Braşov .............................................................. 54 Evoluţia pieţei instalaţiilor din România .......................................................... 58 Producerea de echipamente de instalaţii ......................................................... 60 Comercializarea echipamentelor de instalaţii ................................................. 80 Cercetări în instalaţii din clădiri .................................................................... 188 Proiectarea instalaţiilor ................................................................................. 197 Execuţia instalaţiilor ..................................................................................... 250 Reglementări tehnice privind instalaţiile ........................................................ 345 Asociaţii şi parteneriate .................................................................................... 349 Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România ............................................ 349 Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România - Filiala Valahia ................. 353 A.I.I.R. Filiala Moldova - Iaşi ...................................................................... 355 Asociaţia Generală a Frigotehniştilor din România ...................................... 355 Asociaţia Studenţească - Plus ....................................................................... 358 Asociaţia Student (ASFIC) - Cluj ................................................................ 359 Societatea Română pentru Protecţie Atmosferei - SOROPA ....................... 359 Asociaţia Inginerilor de Instalaţii din România - Filiala Banat-Timişoara ..... 360 Societatea Română de Termotehnică - SRT ................................................. 361 Comitetul Naţional Român de Iluminat - CNRI ........................................... 363 ISTORIA INSTALAŢIILOR DIN CONSTRUCŢII ÎN ROMÂNIA VI Activitatea publicistică ..................................................................................... 367 Cărţi .............................................................................................................. 367 Articole ......................................................................................................... 370 Referate ......................................................................................................... 376 Bibliografie ........................................................................................................ 380 |
|
| PREZENTARE: SCURT ISTORIC Omul, clădirea și mediul Din studiile efectuate de-a lungul anilor, în care apariția omului pe pământ a constituit o problemă prioritară, s-a concluzionat că Homo Sapiens este unul din cele 200 de specii de primate. Omul modern a apărut acum 200 000 de ani, având un corp înalt și un creier mare; s-a considerat ca făcând parte din familia maimuțelor, de la care moștenim câteva caracteristici. Specia Homo Sapiens s-a adaptat în mediul înconjurător, căutând mijloace de obținere a strictului necesar pentru supraviețuire. Și-a creat, din piatră, unelte mici de diverse forme, a folosit focul pentru încălzit, gătit și iluminat, a trecut de la viața trăită în grote, bordeie și spații libere la cea în locuințe modeste, compuse dintr-o cameră sau două, executate din stâlpi din lemn, împletituri cu nuiele și lipituri de lut. În timp au apărut casele cu chirpici și lemn, apoi cele cu fundații de piatră. În epoca bronzului au apărut și locuințele din cărămidă, liantul fiind argila și varul stins. Odată cu transformările naturii, omul a evoluat, a căutat continuu să-și îmbunătățească viața prin condiții de muncă și de locuit cât mai bune, într-un climat adecvat. A creat în timp o cotitură în evoluția vieții pe pământ. ÎNCĂLZIREA CLĂDIRILOR Aceasta s-a făcut diferențiat, luînd forme diferite. Metoda cea mai simplă, aplicată în special la clădirile din chirpici și lemn a fost cea a focului liber în camere, care producea în interior căldură prin radiația de la flacără și de la gazele de ardere, poluând puternic mediul. În țara noastră, pentru încălzirea și prepararea hranei utilizînd focul liber, s-a folosit vatra cu horn. În Oltenia, locuințele la sate erau compuse din trei încăperi, două camere pentru dormit despărțite de o a treia cameră cu rol de bucătărie. În această încăpere era amenajată o vatră din piatră de 1500 × 1500 mm pe care ardea lemnul. În jurul flăcării formate se așezau oale din ceramică, conținînd diverse produse pentru prepararea hranei. Gazele de ardere erau evacuate prin hornul (coșul) așezat deasupra vetrei, de formă rectangulară 2000 × 2000 mm. Pe marginea anterioară a hornului era amenajată o platformă pe care se depozitau o serie de obiecte necesare gospodăriei. Tot pe vatră se cocea și pâinea, cu ajutorul unor obiecte din 4 ISTORIA INSTALAŢIILOR DIN CONSTRUCŢII ÎN ROMÂNIA argilă sub forma unor clopote, numite ţesturi. Căldura cedată de flăcările focului din vatră asigurau și un climat acceptabil în interior. Acest mod de încălzire și preparare a hranei a fost folosit începând din secolul al XI-lea. Încălzirea camerelor pentru dormit se făcea cu sobe din cărămidă, utilizând combustibilul solid (lemne, coceni de porumb, coarde de viță de vie etc). În afara focului liber, la început mai greu, s-a folosit încălzirea locală cu sobe din zidărie. Odată cu dezvoltarea clădirilor și în special a clădirilor din zidărie (cărămidă, piatră) s-a utilizat sistemul de încălzire centrală prin hipocauste, sistem apărut la romani în secolul I - II e.n. Acest sistem constă dintr-un focar așezat în afara încăperilor, de preferat la partea inferioară (eventual subsol) din care gazele de ardere treceau prin canale sub pardoseală sau prin pereții dubli ai încăperii și erau evacuate în exterior. La început direct în exterior, apoi în urma perfecționării, gazele de ardere au fost trecute prin canale din tablă sau din ceramică montate aparent în încăperi fiind considerate corpuri de încălzire. Sistemul de încălzire cu aer cald a dăinuit de-a lungul anilor și este folosit și astăzi cu bune rezultate, într-o tehnică mult îmbunătățită. Este considerat cel mai vechi sistem de încălzire centrală. O etapă importantă în evoluția încălzirii clădirilor o constituie sistemul de încălzire locală cu sobe. Acesta au fost utilizat începând cu perioadele antică și medievală și răspândite mai târziu odată cu apariția clădirilor din zidărie de cărămidă și piatră, cu un număr de până la 4 niveluri. La început, sobele au fost construite din cărămidă arsă și au folosit combustibilii solizi, în special lemnul și rezidurile. Designul acestor sobe a variat foarte mult, ajungând azi să ia multiple forme, în funcție de tipul clădirii și confortul ambiental. Cele mai vechi sobe au fost executate din cărămidă, având forma semiconică eliptică. Randamentul scăzut al acestor sobe l-a făcut pe Benjamin Franklin - diplomatul și omul de știință american să spună că „soba este cel mai bun mijloc de a te încălzi cât se poate de puțin arzând o cantitate de lemne cât se poate de mare”. Mai târziu, în anul 1795 fizicianul englez de origine americană s-a ocupat de perfecționarea sobelor, îmbunătățind tirajul acestora printr-o gâtuire a coșului de fum și o înlocuire a laturilor rectangulare ale hotei cu doi pereți oblici care să reflecte mai multă căldură. Clădirile importante care s-au construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, Palatul CEC, Muzeul Peleş etc., majoritatea cu arhitecţi străini, au fost prevăzute cu încălzire centralizată cu aer cald, preparat în subsol şi distribuit prin canale în pardoseală şi reglate cu clapete la introducerea în camere. Sistemul de încălzire cu lemne şi cărbuni la sobe individuale în camere a fost îmbunătăţit şi s-a aplicat şi la primele blocuri de locuinţe cu mai multe apartamente, printr-o metodă de transport mecanizat al combustibililor, de la boxele din subsol ale proprietarilor către camerele de serviciu ale personalului de deservire, prin cărucioare ridicate cu scripeţi, în zona balcoanelor de serviciu. Acest sistem a fost utlizat la blocuri de pe Calea Victoriei, Bulevardul Magheru ş.a. Urme ale acestor sisteme incipiente de transport combustibili cu cărucioare cu scripeţi s-au întâlnit, cu ocazia lucrărilor de consolidare şi modernizare a obiectivelor menţionate mai sus. Ulterior sistemul de încălzire a fost îmbunătăţit prin trecerea la încălzire cu gaze la sobe sau încălzire centrală cu centrale termice amplasate la subsol, alimentate cu motorină, combustibil lichid uşor şi mai nou cu gaze naturale. Urmare a dezvoltării societății, prin realizarea de clădiri utilizând materiale diferite, precum beton, cărămidă, lemn etc. s-au dezvoltat și implementat noi sisteme de încălzire în clădiri. Este introdusă încălzirea centrală, la început cu abur, la mijlocul secolului al XVIII-lea în Rusia și Germania și cu apă caldă și fierbinte la începutul secolului al XIX-lea (Rusia 1832, Anglia 1834, și America 1877). Prima instalație de încălzire centrală cu apă caldă a fost a arhitectului Bonnemann, la Castelul Pecq în 1777. La noi în țară primele instalații de încălzire realizate au fost cele cu aer cald (Teatrul Național în 1856 și Ateneul Român în 1866). După 1888, clădirile mari au fost încălzite cu abur iar după 1916 acest tip de încălzire s-a extins și la clădirile mici. (Palatul Poștei a utilizat, până la reabilitare, instalația de încălzire cu abur sub vid). Sistemul de încălzire cu apă caldă a clădirilor a cunoscut o puternică dezvoltare, la început s-a utilizat încălzirea cu apă caldă cu circulație naturală, la un număr mare de clădiri de locuit (cu parter și 4 niveluri) după care s-a trecut prin reabilitare la încălzirea cu apă caldă cu circulație prin pompare. O nouă etapă în evoluția instalațiilor de încălzire în clădiri o constituie producerea centralizată a agenților termici (apă caldă și fierbinte și aburul de presiune joasă, medie și înaltă) în centrale termice și transportul la distanță 6 ISTORIA INSTALAŢIILOR DIN CONSTRUCŢII ÎN ROMÂNIA la punctele de consum. Se dezvoltă astfel sisteme de alimentare cu căldură pe baza ciclurilor termodinamice: cogenerarea (producerea combinațíei de energie termică și electrică), pompe de căldură etc. La începutul mileniului III s-a dezvoltat sistemul de încălzire individual, folosind cazanele murale pentru încălzirea apartamentelor, încălzirea cu panouri solare etc. |
|
| PREFATA: PREFAŢĂ Titlul lucrării poate pune întrebări din partea specialiştilor dar mai ales din cea a nespecialiştilor din domeniul instalaţiilor. Răspunsul este destul de simplu şi la obiect. Instalaţiile asigură necesităţile obligatorii omului (căldură/ frig, apă, lumină etc.) şi cunoaşterea evoluţiei lor de-a lungul timpului în ţara noastră, ne dau o imagine a modului cum ele au influenţat viaţa socială. Instalaţiile din construcţii sunt veriga din triada Arhitectură/ Construcţii/Instalaţii, care stă la baza realizării unei clădiri, indiferent de tip, mărime, formă şi destinaţie. Scopul lucrării este de a conştientiza pe cititori, pe toţi cei care au tangenţă cu domeniul instalaţiilor, folosesc diversele tipuri de instalaţii dar cunosc mai puţin cum au evoluat aceste instalaţii, cum au fost ele aplicate, cine sunt promotorii acestor tipuri de lucrări şi care sunt astăzi formele de organizare în realizarea lor. Instalaţiile au fost din vechi timpuri realizate şi utlizate în funcţie de importanţa şi evoluţia clădirilor, de personal ad hoc format în rezolvarea necesităţilor obligatorii (alimentare cu apă, canalizare, încălzire/răcire, iluminat etc.). În ţara noastră, odată cu evoluţia societăţii, începând din secolul al XVIII-lea în capitală şi principalele oraşe ale ţării s-au construit edifici, clădiri de locuit, întreprinderi etc., şi odată cu ele şi unele din instalaţiile absolut necesare. Lucrările de instalaţii aferente acestor clădiri, erau realizate în mare parte de specialişti din străinătate, şi de specialişti români formaţi în institutele din străinătate. S-au creat primele bresle pe specialităţi (sanitare, încălzire, electrice etc.), mai târziu şcolile profesionale iar din anul 1949 şi învăţământul superior de instalaţii. Astăzi ne găsim în situaţia în care instalaţiile din construcţii au luat o dezvoltare care cuprinde o diversificare pe domenii de specialitate: producerea de echipamente, cercetare, proiectare, executare şi exploatare. Dată fiind situaţia existentă, lucrarea a fost astfel structurată încât să pună în evidenţă noile sectoare apărute sub formă de firme şi societăţi cu capital de stat sau privat, s-a căutat să se pună în evidenţă modul de organizare şi realizare a obiectivelor în funcţie de domeniul în care activează. Lucrarea cuprinde în prima parte un scurt istoric privind evoluţia instalaţiilor din perioada apariţiei omului şi primele forme de pregătire ale specialiştilor (breslele, şcolile profesionale şi învăţământul superior) din România. 2 ISTORIA INSTALAŢIILOR DIN CONSTRUCŢII ÎN ROMÂNIA Partea a doua lucrării cuprinde descrierea succintă a principalelor activităţi desfăşurate atât de institutele şi întreprinderile cu profil de instalaţii din perioada anilor 1950-1990 cât şi după anul 1990 până în prezent. Prezentarea activităţii din domeniul instalaţiilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea este considerată ca un început de bun augur în implementarea instalaţiilor în construcţii. Specialiştii din domeniul instalaţiilor pregătiţi în şcolile profesionale şi învăţământul superior din ţara noastră au participat activ la realizarea instalaţiilor din clădirile executate în acea perioadă, activând în institutele şi întreprinderile de profil noi înfinţate. Cât priveşte prezentarea activităţii desfăşurate de institute, întreprinderi, firme şi societăţi, s-a axat în principal pe domeniul de activitate, realizării, parteneriate completate cu exemple foto. Materialul necesar utilizat în descrierea firmelor/societăţilor a fost luat din site-ul de pe internet. Din numărul mare de firme-societăţi existente pe piaţa românească, în lucrare sunt prezentate şi descrise numai o mică parte. Alegerea s-a făcut dintr-o primă citire a site-urilor, fără parti-pris. Lucrarea mai cuprinde pe lângă descrierea activităţilor realizate şi unele probleme anexe, în special cele care sunt legate de modul cum sunt implementate în societate, ca de exemplu Asociaţii, Societăţi cu desfăşurare amplă în domeniul instalaţiilor. Modul cum a fost tratată „Istoria Instalaţiilor din România”, precum şi conţinutul însăşi al lucrării, se consideră un reper în evoluţia instalaţiilor din România, şi poate fi un sprijin în înţelegerea importanţei instalaţiilor din clădiri atât de specialişti cât şi de cei care cunosc mai puţin din acest domeniu. Autorii mulţumesc anticipat celor care vor citi această lucrare, şi vor considera util a veni cu completări sau chiar cu ediţii viitoare legate de rolul şi evoluţia instalaţiilor. Autorii |
|
| CUVINTE CHEIE: |