INGINERI. SCRIITORI ȘI PUBLICIȘTI

  CUPRINS:
Prefaţă / 7

Membri ai Cercului „Literar ing”
Vintilă ANASTASESCU /18
Cornelia ATANASIU /19
Cornel BALABAN /21
Corneliu BERBENTE /22
Mihaela-Mariana CAZIMIROVICI /25
Dan CĂPRUCIU /27
Corneliu CRISTESCU /28
Florentina Loredana DALIAN /31
Nicolae DOFTOREANU /34
Marilena DUMITRESCU /3
Constantin ENESCU /38
Ioan GANEA-CHRISTU /39
Constantin-Nicolae GAVRILESCU /41
Mihai Valentin GHEORGHIU /44
Manuela GOLESCU /46
Florin GRIGORIU /50
Gheorghe GROSU /59
Lucian GRUIA /60
Corneliu-Ioan IOVUŢĂ /61
Gheorghe INDRE /63
Rodica INDRIEȘ /64
Vasile LARCO /65
Vasile MANOLE /67
Gheorghe MANOLEA /69
Bianca MARCOVICI /71
Ionel MARIN /74
Viorel MARTIN /80
Gheorghe MIZGAN /82
Christian MOCANU /89
Ion MORARU /90
Gheorghe NAUMOF-IONESCU /91
Dumitru NICODIM /92
Gheorghe ONEA /94
Laurenţiu ORĂŞANU /96
Alexandru PACIOGA /97
Radu PATRICHI /98
Radu Mirel PETCU /100
Andrei POGANY /101
Dorina POP /104
Caşin POPESCU /106
Cornelia Violeta POPESCU /107
Iulian POPESCU /108
Mircea POPESCU /109
Iuliu POTORAC /111
Codruţ RADI /113
Ion RAŢIU /115
Gheorghe RĂDUCAN /118
Valentin RĂDULESCU /122
Constantin RĂDUŢI /123
Rodica ROMICRI /125
Marcel ROŞCULEŢ /126
Gheorghe Constantin RUSU /127
Marcel SĂMÂNȚĂ /129
Gheorghe STROIA /132
Vasile SZOLGA /136
Mircea-Gabriel TĂNĂSESCU /137
Alexandru-Costin TUDOR /138
Ioana TUDOR /140
Titi TURCOIU /141
Gheorghe ŢICLETE /146
Mihai ŢOPA /147
Ovidiu ŢUŢUIANU /148
Artemiu VANCA /153
Nicolae VASILE /155
Camelia VASILIU /161
Vasile VULPAŞU /162
Petrache ZAHARIA /163

Colaboratori ai Cercului „Literar ing”
Doina BÂRCĂ /164
Geo CĂLUGĂRU /167
Florică DAN /169
Min Drăghici /172
Doina GHIŢESCU /174
Ana Maria GOILAV /175
Vali HORIŞCĂ /176
Ionel ILIE /177
Dorian IONESCU PASCAL /178
Ioan MAFTEI /179
Constantin MIRONESCU /182
Maria NICULESCU /188
Michaela Al. ORESCU /193
Ioana STUPARU /195
Maria STURDZA CLOPOTARU /198
Ion C. ȘTEFAN /200

Alţi ingineri scriitori şi publicişti / 202

Ingineri şi membri ai „Literar ing” cu alte pasiuni / 205

Ion POTÂRNICHE, un Mecenas inginer / 219
  PREZENTARE:
Prima zi din luna aprilie este considerată, şi la români, drept „ziua păcălelilor”. La 1 aprilie 2013, un grup de ingineri entuziaşti, pensionari în majoritate, au hotărât să „păcălească” „timpul care fuge ireparabil”, constituind Cercul Literar al Scriitorilor Ingineri din AGIR sub denumirea de Literar Ing. Iniţiativa era menită să susţină activitatea şi imaginea inginerească din România şi prin alte mijloace decât cele pur profesionale, pentru dezvoltarea dimensiunii culturale a personalităţii inginerului. Cercul respectiv venea să completeze activităţile cultural-artistice existente în cadrul AGIR - Orchestra Inginerilor, Corul Concertino, Cercul Inginerilor Epigramişti şi Cercul vizionarilor.
  PREFATA:
Timpul trece, mesajele scriitorilor ingineri rămân...
Motto:
„Valoarea unui om se prețuiește în ceea ce lasă după dânsul,
ca un adaus la viața neamului său.”
Nicolae IORGA

Prima zi din luna aprilie este considerată, și la români, drept „ziua păcălelilor”. La 1 aprilie 2013, un grup de ingineri entuziaști, pensionari în majoritate, au hotărât să „păcălească” „timpul care fuge ireparabil”, constituind Cercul Literar al Scriitorilor Ingineri din AGIR sub denumirea de Literar Ing. Inițiativa era menită să susțină activitatea și imaginea inginerească din România și prin alte mijloace decât cele pur profesionale, pentru dezvoltarea dimensiunii culturale a personalității inginerului. Cercul respectiv venea să completeze activitățile cultural-artistice existente în cadrul AGIR - Orchestra Inginerilor, Corul Concertino, Cercul Inginerilor Epigramiști și Cercul vizionarilor.
Inițiatorii acestei „păcăleli” au fost: Nicolae VASILE, Constantin RĂDUȚI, Ioan GANEA-CHRISTU, Gheorghe INDRE, Alexandru PACIOGA, Titi TURCOIU, Corneliu BERBENTE, Gheorghe MANOLEA, Nicolae DOFTOREANU, Artemiu VANCA, Ovidiu ȚUȚUIANU. La prima ședință s-a stabilit conducerea Cercului literar: Președinte - Nicolae VASILE; Vicepreședinte - Gheorghe INDRE; Secretar - Ioan GANEA-CHRISTU. S-a mai stabilit ca întâlnirile Cercului să aibă loc lunar, în a treia zi de marți a lunii, la sediul AGIR din B-dul Dacia nr. 26, Sala „Nicolae VASILESCU-KARPEN”, București.
Așa cum se sublinia în numărul 7/2013 al revistei bilunare a AGIR, Univers ingineresc, cercul a fost declarat „o structură deschisă și pentru alți colegi care vor dori să participe în viitor”.
Activitatea cercului nostru s-a axat pe următoarele coordonate principale:
-ședințe ordinare, cu durata de două ore, ținute lunar cu regularitate;
-ședințe extraordinare, ocazionate de aniversarea unor evenimente naționale cu încărcătură emoțională deosebită;
-editarea unei reviste proprii a Cercului;
-lansări de cărți ale membrilor Cercului sau ale unor colaboratori;
-publicarea producțiilor literare în diverse reviste literare;
-participări la activitățile altor cercuri literare din capitală și din țară;
-participări la simpozioane naționale cu tematici multidisciplinare.
În cadrul ședințelor ordinare (prima având loc în ziua de 16 aprilie 2013), s-a practicat principiul „mesei rotunde”, astfel că fiecare participant a avut posibilitatea de a-și prezenta creații proprii inedite sau cuprinse în volume deja tipărite. În funcție de situație și de timp s-au făcut aprecieri critice și s-au angajat discuții pe marginea materialelor prezentate.
Consecvenți principiului convenit de „structură deschisă”, au fost acceptați la întâlnirile Cercului nostru și „colaboratori” - iubitori de literatură din alte „bresle”: economiști, biologi, filologi, istorici, critici literari etc., care au dinamizat discuțiile și au stimulat emulația participanților, valorificându-se în practică interdependența și complementaritatea existente între diversele preocupări umane.
După câteva întâlniri de început, s-a conturat necesitatea de a avea o publicație a noastră, care să reflecte aspecte ale activității Cercului. Astfel, cu sprijinul d-lui prof. dr. ing. Mihai MIHĂIȚĂ - Președintele AGIR, a început să apară, din trimestrul al II-lea al anului 2013, foaia trimestrială „Literar ing”, ca supliment al revistei „Univers ingineresc”, cu colectivul de redacție: Nicolae VASILE - redactor șef; Lucian GRUIA și Victoria MILESCU (ulterior înlocuiți cu Cornelia Violeta POPESCU și Gheorghe INDRE) - redactori; Ioan GANEA-CHRISTU - tehnoredactor; Nicu DOFTOREANU.
Ședințele extraordinare au fost dedicate unor mari aniversări precum: „Nașterea poetului național Mihai EMINESCU”, „Ziua Marii Uniri”, „Sărbătorile de Paști”, „Sărbătorile de Crăciun”, „Ziua femeii” și altele. De menționat că în cadrul acestora au recitat din lucrările membrilor Cercului și din „clasici”, inclusiv, actrițele profesioniste: Doina GHIȚESCU, ing. Cristina Lascu și ing. Manuela Golescu.
Aceste evenimente, ca de altfel și unele lansări de carte, au prilejuit și realizarea unor momente muzicale bazate pe transpunerea melodică a unor producții literare ale membrilor Cercului, interpretate instrumental și/sau vocal.
Astfel, simpaticul nostru colaborator, cantautorul Gregorio (Gheorghe GRIGORE), a transpus și interpretat la ghitară melodii în stil folk, pe versurile lui Nicolae VASILE, Constantin MIRONESCU, Florin GRIGORIU, Constantin ENESCU ș.a. iar ing. Ovidiu ȚUȚUIANU a interpretat la pian compoziții pe versuri proprii („Imnul energeticienilor” și „Marșul inginerilor”) dar și pe versurile colegilor de Cerc („Dorul” / Doina BÂRCĂ; „Calea fumului” / Lucian GRUIA; „Poezia” / Nicolae VASILE).
De remarcat că poeziile lui Nicolae VASILE „Lumina de Paște”, „Aproape, departe”, „Dor” și „Cheia Cerului” au fost transformate în lieduri (primele trei de compozitoarea Daniela STOICESCU, interpretate de soprana Adina CIOCOVEANU, iar ultima, într-o piesă de muzică ușoară, compusă și interpretată de Gregorio) și sunt postate pe Youtube.
Spațiul alocat „Suplimentului” fiind limitat, deocamdată la numai două pagini format A3, au fost preferate la publicare creațiile literare scurte.
O mare parte dintre membrii cercului și unii colaboratori și-au lansat cărțile într-un cadru festiv, în sala AGIR din București, Bd. Dacia, nr. 26.
În cele 14 numere ale publicației noastre, apărute până în prezent, s-au tipărit diverse lucrări literare, din mai toate genurile și speciile literare, sub formă de poezie sau proză scurtă. Câteva dintre ele sunt exemplificate în continuare.
Numărul 1 (aprilie-iunie 2013) al „Literar ing” a debutat cu două editoriale programatice, de substanță, care au fundamentat din start menirea și importanța scrisului ingineresc. În cel intitulat „De ce să scrie un inginer ”, autorul Nicolae VASILE nu lasă întrebarea fără răspuns, argumentând imediat: „Toți inginerii care scriu literatură (din diverse motive) fac acest lucru pentru că înainte de a fi ingineri sunt oameni cu sentimente. Iar în final, un îndemn optimist este transmis poeților: „Nicio mâhnire n-o ține n tine / nicio visare nu-i timpurie / nicio iubire nu-i prea târzie / pentru a scrie o poezie”.
În „Scrisoare deschisă către inginerii de ieri și de azi ai României”, Gheorghe INDRE aduce mai întâi un salut de prietenie și considerație colegilor de breaslă (inginerilor) de ieri, de azi și de mâine. Ulterior, enumără ipotezele creației inginerești, pornind de la dimensiunea emoțională a românului în general, apelând la genialele versuri ale lui Lucian BLAGA: „Rostul flăcării nu-i fumul / rostul jarului nu-i scrumul / dar al omului e dorul / ducăușul, călătorul”. Urmează dimensiunea rațională, inevitabilă curiozității profesionale, apoi cea psihică, de relaxare prin jocul cuvintelor și nu cea de pe urmă, dimensiunea comunicării, cu bucuria de a împărtăși celorlalți experiențele trecute.
În poezia „Particula lui Dumnezeu”, Titi TURCOIU consideră că la momentul creației omul făurit din lut a primit și „suflarea”, ca particulă a Domnului. Iar „Atunci când omului sortit-îi să moară / Nu vrea ca ce este luat de la El / Să fie-ngropat cu lutul din el / Și practic, la om, moartea sosește / Când Domnul, înapoi, sufletu-și primește.”
Numărul inaugural al publicației noastre se încheie cu poezia „Rondelul înțelepciunii” de Alexandru PACIOGA. Autorul elogiază una din cele mai importante calități umane, subliniind: „Prin înțelegere deplină / Trudind abil cu dăruire / Îi dăm clipei nemurire / În vasta cerului vitrină / - Că-nțelepciunea e lumină!”
Din Numărul 2 (iulie-septembrie 2013) am remarcat „Pseudodiscurs”, un spumos discurs al lui Corneliu CRISTESCU, la înscrierea ca membru în Cercul scriitorilor ingineri din AGIR. Autorul folosește cu umor și pricepere chiar producțiunile tipărite în primul număr al revistei, pentru a-și argumenta demersul. ... „Așa că, în final consider că e drept / Și, dacă acceptați, un lucru înțelept / Să vin la dumneavoastră, să-ncerc să vă conving / Să mă primiți ca membru, eu către asta tind.../ În cercul dumneavoastră de ingineri „Literar ing!”.
Pastelul Soricăi PACIOGA, „Seară de vară” ne prezintă un apus de soare, colorat și „animat”: Sus pe culmile înalte / Cu piscuri proptite-n cer / Capre negre stau de pază / Zarea toată-o cercetează / Parc-ar fi niște străjeri!
Poezia „Peisaj în down-town”, semnată de Horia ANDREI, subliniază cu ironie avantajele și dezavantajele traiului în centrul orașului: „Primăria, bune-locuri / Toate îți vor sta alături / Ba mai mult, un bar terasă / Te apropie de casă.”
Iar în final un sclipitor catren cu măsură neregulată și miez paradoxal, „Literați și (ci) frați”, datorat lui Ioan GANEA-CHRISTU: S-a întors lumea pe dos: / Scriitorii fac statistici, calculéle.../ iar inginerii, „cenacliștii” cos / în versuri și nuvele.
În Numărul 3 (octombrie-decembrie 2013), Mihaela-Mariana CAZIMIROVICI, în poezia „Contradicție”, creionează cu sensibilitatea specifică femeii unele aspecte contrarii ale metamorfozei sexului frumos între „noaptea idealistă” și „ziua materialistă”: „Noaptea sunt spirit, ziua-s femeie / Să fiu lângă tine / e singura cheie!”
Lucian GRUIA șlefuiește o bijuterie lirică („Dacă”) în numai zece versuri albe, lansând o numărătoare inversă de la cinci minute la un minut, cu final de-a dreptul incandescent: „Dacă nu voi îngenunchia cinci / minute în fața ta /...Dacă nu mă voi ruga / Pentru tine, unul (minut n.a.) Voi deveni / Un pumn / de cenușă!”
Poezia Michaelei Al. ORESCU, intitulată „Furtuna”, prin prezentarea gradată a momentelor respectivei dezlănțuiri a naturii, ne duce cu gândul la înșiruirea minunată a pasajelor muzicale din „Pastorala” marelui Beethoven. Dar în final, natura revine la starea inițială: „Și după ce-și revarsă răbufniri / din plin, lăsând în urma ei urgie / se stinge-n raze n prime ciripiri...”
În Numărul 4 (ianuarie-martie 2014), teleormăneanca Doina BÂRCĂ cântă satul natal, în poezia „Cervenia mea”, rememorând cu nostalgie imagini din copilărie ... „Doresc să fiu un nour ce aleargă / Să-mbrățișeze cu stropii de argint / Cervenia mea dragă cu Vedea ca o salbă / Și-n astă-mbrățișare să mă sting!”. În „Cântec” dar mai ales în „Dorul” descoperim influențe folclorice de o adâncă muzicalitate, întâlnite tot mai rar în poezia „modernă”: ... „Dor cu dor de inimă / Dor ce dă în patimă / Dor cu drag și dor cu dor / De la dorul călător.”
În poezia cu versuri albe „Condamnat pentru port ilegal de aripi” (din volumul „Tăiere de aripi”), Constantin MIRONESCU, un tumultuos recitator cu origini basarabene, ne declară: .... „Urmărit eu însumi de / închizitorii din lumea de azi / arestat și judecat / am sfârșit prin a fi condamnat pentru.../ port ilegal de aripi”.
În replică imediată la volumul de mai sus, citim reacția reputatului epigramist Viorel MARTIN: „Azi, Mironescu, simplu și stingher / Prin vers s-a ridicat până la cer / Și cartea lui a început să cânte.../ Păcat că are aripile frânte!”
„Despre frumusețe” este o tabletă concentrată a lui Gheorghe MANOLEA, finalizată cu o pildă înțeleaptă: „Oamenii sunt frumoși dacă le descoperim calitățile! Hai să căutăm calitățile celor din jurul nostru!”.
În Numărul 5 (aprilie-iunie 2014), Cornel BALABAN vine cu două poezii „De tine îmi aduc aminte” și „La ora zero”, având tematici comune, axate pe rememorarea persoanei iubite/muzei: „Și dacă timpul cărunțește / De amintiri-ca dese ploi / Noi vom rămâne-ntr-o poveste / Ca un trifoi cu patru foi.”
„Tu, minunată ești, femeie” reprezintă o odă, pe care, cu multă sensibilitate, Constantin Nicolae GAVRILESCU o înalță sexului frumos:.. „Și ce măreață ești femeie / cu trupul tău frumos de zeie / ce-aduce viață pe Pământ / mereu te port în al meu gând”...
După un an de prelucrare-finisare, Ovidiu ȚUȚUIANU oferă colegilor de breaslă inginerească „Imnul energeticienilor”, căruia i-a compus și partitura muzicală... „Energia - ce avere / risipită, ce păcat! / de acuma ni se cere / s-o producem mai curat!”. Iar refrenul, mobilizator și în vers, dar și în tempo-ul muzical, afirmă și îndeamnă: „Noi suntem Prometeii care „focul” l-am captat / și-apoi ca energie, către Lume-i transportat / S-oferi servicii cât mai bune-n orice zi din an / acesta fie-ți crezul tău de énergétician!”
Gheorghe VOICU în „Prea târziu” prezintă o poezie în versuri albe plină de melancolie: „...dar știu că nu vei veni pentru că ai plecat demult și nu te mai pot întoarce din drum / acum, când a venit toamna / Chiar dacă toamna are melancolia ei!”.
Un mesaj vibrând de patriotism și credință strămoșească primim prin poemul în proză „Cred” de la Florin GRIGORIU. „...Cred în Legendele Românilor / Cred în Cântec și n Rugăciune / Cred în Cărțile Neamului meu...” Iar în final: „...Cred că trebuie să mulțumesc Bunicilor mei și celor de înainte / Cred că trebuie să mulțumesc Domnului pentru toate / Cred că trebuie să tac.”
În Numărul 6 (iulie-septembrie 2014), Artemiu VANCA dedică o emoționantă narațiune, lui „Marian”, un țigănuș cu defect la ochi dar bun la carte, pe care tatăl său, invalid, îl trimite la cerșit inițial în București, iar apoi îl ia cu el în străinătate. „Eu i-am spus să nu-l ia cu el, se căina mama băiatului, în timp ce-și ștergea lacrimile. Știam că învață bine. Îmi pusesem mari speranțe în el. Nădăjduiam că, la bătrânețe, ne va asigura o viață mai bună, că ne va scoate de aici”....
În „Visul pieritor”, Andrei POGÁNI, rătăcind prin pădure, așteaptă ieșirea la liman de la ființa iubită. „Pornesc după ea, îmi arată o minune / și găsesc poteca ce mă scoate din pădure”.
Delicata Cornelia Violeta POPESCU, în „Impresii de toamnă”, creionează pe fundalul unui pastel dinamic, amintiri lirice: „E pace de toamnă și parcă-i liniște ...iar / Când frunza aurie strecurată-n calendar / Lumină lină răsfrânge peste amintiri / Rodind aievea comorile ascunse în trăiri.”
Melomanul și muzicianul Ovidiu ȚUȚUIANU publică mini-eseul „Ce este muzica ”, o întrebare pe care și-au pus-o nenumărate generații de pe întreaga noastră planetă. Iar după ce a studiat modul cum a fost percepută muzica de către diverse personalități ale culturii universale, autorul crede că a găsit răspunsul, chiar în înțelepciunea poporului român: „Muzica este o împletire magică de material și imaterial, care este receptată de minte (cu localizare în creier), suflet (cu localizare la inimă) și trup (cu localizare în urechi, țesutul conjunctiv epitelial-piele, sistemul pilos-păr și gură!).
În Numărul 7 (octombrie-decembrie 2014), Nicu DOFTOREANU „maestru” în tangouri (a se vedea și volumele „În ritm de tangou” / 2013 și „Tangouri... sub acoperire” / 2014) ne propune un „Tangou energetic”. El afirmă că: „Energia naturală / E doar cea spirituală / Pe care nu o primești / Decât dacă reușești / Să devii lumină pură.../ Și să te ntorci în natură”.
„Un pastel pentru rondel” a compus Min DRĂGHICI. Găsim în el sensibilitate și muzicalitate: „Speranța sigur nu ne moare / Plângea poetul, în rondel / De mila crizantemei care / Căzuse la întâiul ger.
În „Pătrimile ursitei” de Nicolae Pompei PATACHI, aflăm că dacă „În primul sfert de viață / Nu se cunoaște-amorul” ... „Ultimul sfert de viață / (Trăit cu binișorul), Păstrează, din iubire, Doar amintiri...și dorul!”
Dorian IONESCU PASCAL uimește (mai puțin pe noi, colegii de cenaclu!) cu un „Reportaj la fața locului”, construit alert, într-o manieră nonconformistă, de expresie neoavangardistă cu foarte multă ironie: „Sosit la fața locului. Primul venit, primul servit. Servit, nu e nimeni. S-au dedublat toți la chiul... Ora 11:14 a.m. Mapele nu au sosit... Sunt un european autentic. Ora 11:27 a.m. PAUZĂ. INSPIR / EXPIR... Ora 11:39 a.m. Suntem în Balcani... Organizatorii au sosit. Sosește și apa minerală. Se pregătește cafeaua turcească ! Albaneză ! Sau românească ! Ghici ce fel de cafea se bea! Ghici cine va veni la cină!”
În Numărul 8 (ianuarie-martie 2015), Constantin ENESCU se evidențiază cu satira „Prin negura reformei”, care dă și titlul unui volum lansat cu succes în cadrul Cercului. În versuri caustice, bine țintite sunt demascate minciuna, hoția și eșecurile „reformei”, astfel că: „Prin negura reformei / Cu geamul ei opac / Deplâng durerea foamei / care ne-a pus capac!”
Laurențiu ORĂȘANU, plecat între timp din lumea noastră, lasă în urmă, o poezie, cu iz de premoniție! „Ultimul tango la Mamaia”: ...„Pe plaja pustie se strâng pescărușii / Și plâng un delfin, cum pe-un rege supușii / În bocetul lor timpu-și varsă păstaia / C-un ultim acord de tango la Mamaia.”
Marilena CARAGHIAUR, mânuitoare dibace a dialogului și maestră a finalurilor cu surprize, ne relatează în „Tot și nimic” o întâmplare din viața obișnuită a unei provinciale, adusă „cu forța” în Capitală de sora ei. Stresată și împovărată cu diverse „cerințe” ale vieții trepidante din București, chiar în ziua când se pregătea să-și serbeze o aniversare, Catinca, eroina principală a povestirii, este găsită moartă. „Se curentase de la o priză! Undeva a rămas, pentru totdeauna părăsit, acel colț de rai unde nu era tras curentul electric dar, unde soarele lumina și râdea mușcatelor din ferestre. TOT a devenit NIMIC!”
Și pentru că din tematica abordată de membrii cercului nu putea să lipsească „omul deplin al culturii românești” - Mihai EMINESCU, salutăm prezența a două poezii închinate lui, de către cunoscuta poetă Maria NICULESCU: „Rondelul blândului Emin” și „Luceafărul”. Cităm, prima strofă din prima producție: „Mirabil fiu fără de moarte / ai înflorit suav Cuvânt / l-ai aninat în Pomul Sfânt / I-ai dăruit arome-aparte”.
În Numărul 9 (aprilie-iunie 2015), Nicu DOFTOREANU ne invită la un nou tangou, mai tentant ca multe altele, pentru că de astă dată avem de a face cu un „Tangou pe ...credit”. De remarcat că atât rima, cât și ritmul textului sunt conforme cu „regula jocului”. Am reținut mesajul autorului: „Timpul nu-i nemuritor / dar nici înțelegător / Așa că să încercăm / să nu îl prea supărăm / Să-l asezonăm cu dor / acceptându-l...CREDITOR!”.
Sonetul senzual al lui Dan NOREA, intitulat „Cuvinte haine”, deși interesant prin metaforele de natură gramaticală care îmbracă o „fată goală și fierbinte”, se oprește la timp, pentru a nu cădea în păcatul vulgarității.
Tot în acest număr, Nicolae VASILE, continuă poemul de mare întindere „Universul ciclic”, început în numărul anterior. Publicat ulterior într-un volum, de sine stătător, producția literară respectivă se prezintă ca o evanghelie, de la „Geneză” la „Apocalipsă”, cu trecere prin „Apoteoză”, scrisă de un materialist cu frica lui Dumnezeu. În concepția autorului: „Universul este ciclic, omul, la fel, doar Dumnezeu ne vrea exponențiali”.
Gheorghe MANOLEA, prin reportajul „Istorie la Stoina”, pare să contrazică ceea ce încearcă de multă vreme mijloacele media din țara noastră să ne învețe că numai știrile negative sunt cu adevărat știri, iar cele pozitive nu merită difuzate, pentru că nu există! Iată că autorul, profesor la Universitatea din Craiova, în inspecția efectuată la Grupul Școlar Industrial Stoina, este surprins să constate practic numai lucruri pozitive: Grupul școlar respectiv „are elemente moderne: uși și ferestre din termopan, sisteme de alarmare antiefracție cu senzori de mișcare, săli pline de calculatoare, internet”.... Pe hol... câteva vitrine ticsite de istorie: un corn și câteva oase de mamut, ...o spată pentru războiul de țesut, un pieptene pentru cânepă... și câteva tăblițe pe care au învățat să scrie bunicii noștri”. Profesoara inspectată „ține o lecție exemplară, ca la carte, despre acționări electrice... Nici elevii de la Stoina, mai ales elevele, nu au fost mai prejos”. În aceste condiții, „reporterul” obiectiv, declară în mod constructiv: „istoria este ca o busolă care indică de unde s-a plecat, unde s-a ajuns, dar mai ales ne dă puterea de a merge mai departe. Slujitorii școlii de azi au nevoie de ...puterea de a merge mai departe”.
În Numărul 10 (iulie-septembrie 2015), debutează în publicația noastră trei noi colegi. Christian MOCANU, cu poezia „Traian și Decebal”, vrea să convingă că „Traian se `nțelegea cu Decebal și în vulgară (latină) și-n limba dacă”. Din păcate, acest adevăr demonstrat de sute de ani, începând cu Petru Maior și Nicolae Densușianu (și mai ales, de specialiști din străinătate!), încă nu este recunoscut în mod oficial în România!
Andrei ARMEANU, prin poeziile cu versuri albe, „Privind în gol”, „Discipolul” și „Aripi albastre”, dovedește o mare capacitate de interiorizare, ascunsă sub obsesia metaforică a morții.
Corneliu Ioan IOVUȚĂ, prin ciclul „Prostia S” ne surprinde cu câteva definiții ultra-sintetice reușite, ca de exemplu: „Progres = Odată făcută Schimbarea / Se face văzută ...Eroarea”.
Iar Mircea POPESCU, unul dintre cei mai fideli membri ai cercului nostru, nu-și dezice muzicalitatea versului ce-l caracterizează, în „Rondelul amintirii” (Ah ce n-aș da să navighez / pe o corabie cu vele, / Între Bosfor și Dardanele / Sau prin canalul de Suez.), ca și în „Rondel oniric”.
În Numărul 11 (octombrie-decembrie 2015), îl întâlnim, printre alții, pe Vali HORIȘCĂ, cu poezia „Cu gândul la tine, Doamne”, inspirată de Sărbătoarea Crăciunului. De remarcat finalul: „Cu gândul la Tine petrec mai departe / Pe drumul ascuns între file de carte / Acolo s-așterne lumina străveche / Și-mi pare iubirea un vers nepereche”. Iar, Constantin-Nicolae GAVRILESCU, reamintește minunatele obiceiuri de iarnă ale românilor, care ne vin din vremuri de demult, de la strămoșii noștri geto-daci. Poezia „Colindând cu Leru-i Ler” are versuri simple dar bine acordate la o vrajă a copilăriei trăită la ”țară”: „Sub a iernii vrajă sfântă / dalbe flori lucind din cer / cad în jocul ce ne-ncântă / colindând cu Leru-i Ler”. Mesajul devine tot mai dificil de înțeles de către tineretul tot mai urbanizat, aflat sub presiunea obiceiurile străine, ale globalizării!
Constantin ENESCU în satira „Istorii” derulează evoluția necinstei și hoției pe pământul României, subliniind în stilul său caustic, prezența acestor năravuri și în contemporaneitate. Și Titi TURCOIU abordează în poezia „Colectiv Club”, o problemă de actualitate: nefericitul accident, cu cauze încă incomplet elucidate, petrecut în 2015 la clubul respectiv din Capitală. Tabloul tragediei este impresionant: „Se-aprind bureți, pe stâlpi, pereți / Tavanul tot, din lemn de brad / Degajă fum, toxine. Creți / sunt cei ale căror trupuri ard.”
O satiră spumoasă dar cu mesaj pesimist, intitulată „Evoluții lingvistice”, ne oferă Mircea POPESCU. Exasperat de avalanșa de „englezisme” care a potopit muzicala noastră limbă română (considerată de mulți specialiști de marcă drept mama limbii latine, deci și a englezei!), poetul declară:... „Nu TENDINȚĂ” spun, ci TREND / MARCĂ nu mai spun, ci BRAND / Nu SPECTACOL spun, ci SHOW / Ca să nu mă credeți bou”. Și adresându-se celor care consideră că încă nu s-au molipsit de această boală (care circulă și prin alte țări!) trage concluzia: „Pân-la urmă, dragii mei / veți vorbi la fel ca ei / Iar cuvinte românești / Tot mai rar o să găsești”.
În Numărul 12 (ianuarie-martie 2016), se remarcă lirismul înduioșător al poeziei „Aprinde, mamă o lumânare...”, de Florin GRIGORIU. A fost un obicei firesc și uman în familiile poporului nostru ca părinții să fie pomeniți de către copii: „Aprinde, mamă, o lumânare / Spre taică-tu, din când în când .../ Îmi scrie mama în scrisoare / și-o văd prin scrisa-i lăcrimând...”. Dar în zilele noastre, sub influența modelelor „moderne”, familia mai este oare, familie
Maria STURDZA CLOPOTARU debutează în publicația noastră cu poezia „Și tu ești lumină!”. Versurile sale albe ne transportă prin macrocosmosul infinit și microcosmosul individual, cu concluzia finală: „În veșnicia oceanului cosmic / un strop de lumină / ești tu”.
În sonetul „Linia de coastă”, sensibila Michaela Al. ORESCU ne oferă un reușit tablou marin, ce ilustrează înfruntarea dintre valurile mării zbuciumate și coasta stâncoasă a uscatului. Iar rezultatul acestei lupte, care metaforic ar putea fi și între om și soartă, este în favoarea soartei: „În rocă, apa tot sfidând zăgazuri / Complice timpului care-o adastă, / o trece în nisipuri de topazuri...”
Și pentru a demonstra paleta largă a speciilor și genurilor literare cultivate de Cercul nostru, Dorian IONESCU PASCAL, ne mai oferă, în „Marele tăcut”, o mostră de pastilă ultramodernistă: „După 27 de ani de recluziune pe traseul subtil IMGB-Vila Minovici-Vulcanii noroioși, cel Așteptat spuse: - Purific fotogramele engramei B.Obama. Purific fotogramele engramei. Purific fotogramele...”
În Numărul 13 (aprilie-iunie 2016), poeta Cornelia Violeta POPESCU abordează în proză, în „Strigătul lăzii de zestre” un aspect amar cu privire la înstrăinarea costumului nostru popular, îmbrăcăminte sănătoasă și purtătoare de îndelungate tradiții. Deplângând situația actuală, când „minunatul nostru port popular ia drumul străinătății direct din lăzile străvechi de zestre”, autoarea îndeamnă (mai ales pe femei): „să îndrăznim să purtăm acest costum, măcar în zilele de sărbătoare, sau de ce nu, la sfintele liturghii din biserici și mănăstiri”.
În același număr, Gheorghe INDRE „debutează” în poezie cu „Tablou românesc”, o reușită frescă a României actuale, plină de contraste între „îngrămădirile de vile” ce „se nalță reci, născute din tăceri” și cerșetorii, tot mai prezenți pe străzi. Concluzia este tristă, dar adevărată: „Dar este libertate, cuvânt golit de sens / Când naște jefuire, iluzii, furt, minciună / Și-n loc de siguranță, un zbucium mai intens / și-un dor de lume nouă, mai dreaptă și mai bună”.
Un debut absolut revine colegului nostru inginer Emil SIMION, care în narațiunea „Tensiunea de 220 V și numerele prietene”, începe să depene povestea interesantă, nu numai pentru matematicieni, a numerelor întregi, cărora pitagoricienii le-au descoperit proprietăți speciale. Povestea va fi continuată în numerele viitoare ale suplimentului nostru literar.
Mai semnalăm tot în numărul respectiv, publicarea în premieră a „Marșului inginerilor” și a partiturii muzicale aferente, producții pe care Ovidiu ȚUȚUIANU le-a realizat încă din martie 2015. Refrenul acestui marș (melodie care ar putea fi difuzată la orice manifestare tehnică importantă, ca un semnal simbolic) sună simplu (în Fa major!): „Inginerii, inginerii / Inimoși și temerari / Inginerii, inginerii / Sunt ai țării făurari”.
În Numărul 14 (iulie-septembrie 2016), colegele noastre de cerc, Doina BÂRCĂ și Mihaela-Mariana CAZIMIROVICI, ne încântă cu două poezii ultrascurte dar încărcate de simțiri adânci, feminine. Prima citată, mărturisește în „Buchete de mireasmă”: „În prag de anotimpuri mă pierd în poezie / Dansez printre cuvinte, urzind melancolie”. Cealaltă, în „Dorința timpului”, consideră că dorința respectivă: „trece / printre celulele / de aer / înaintând liber / atinge zidurile / mai bea din / simțuri / și doar atât / om de-ar fi / să-și dezbrace / veșnicia.”
Poetul Corneliu CRISTESCU, inginer cu veleități filosofice ne oferă o amplă meditație versificată (cu inspirație dinspre Mihai Șora), intitulată „A fi, a face, a avea și a gândi”. Iată mesajul final al autorului: „Că la-nceput a fost CUVÂNTUL, / CUVÂNTULUI mă rog și eu, / căci prin CUVÂNT a fost făcut Pământul; / CUVÂNTUL vine de la DUMNEZEU!”
Și nu în ultimul rând, Ioan GANEA-CHRISTU ne destinde cu schița umoristică „Atenție, vin plo...șnițele!”. Este povestea bietului Nelu, care cumpărând o canapea de la un mare supermarket din Capitală (!), se trezește cu mult hulitele dar rezistentele insecte găzduite în mobilă. După ce încearcă tot felul de soluții de combatere a flagelului, împricinatul ajunge la concluzia că singura cale de a scăpa a rămas cea mistică. Deci: „Să ne ajute DUMNEZEU!”
Literar ing a găzduit în paginile sale și prezentări/lansări ale unor reviste de cultură și artă din București sau din țară, precum: Cronos / Constanța, Gândul anonimului, Independența română, Cronica Timpului / București, Bogdania / Focșani, Amprentele sufletului / Buzău.

Pe lângă producțiile care au văzut lumina tiparului în Literar ing, membrii Cercului nostru au mai publicat poezii sau proză în unele reviste literare din București și din țară ca de exemplu: Gândul anonimului, Amurg sentimental, Cetatea lui Bucur, Revista română de versuri și proză, Independența Română - seria nouă, Amprentele sufletului, Mesaj literar (București) Chronos (Constanța), Bogdania (Focșani), Taifas Literar (Cluj-Napoca), Gând Românesc (Alba Iulia) ș.a.
De asemenea, au inclus creații inedite sau noi în volume tipărite de diverse edituri (fig. 6) și au participat la acțiuni coordonate de alte cenacluri și cercuri literare, precum: Cetatea lui Bucur, Orpheon, Ion Rotaru, Iulia Hașdeu, ș.a.
Literar ing a stabilit o fructuoasă colaborare cu revista Bogdania din Focșani, editată sub conducerea inimosului inginer Ionel MARIN. Printre altele, în cadrul unor ședințe extraordinare ale Cercului nostru s-au organizat (în 2015 și 2016) festivități de premiere a câștigătorilor Festivalului-Concurs național de creație literară (tineret) „Bogdania”, coordonate de Nicolae VASILE și Ionel MARIN (fig. 7).
Nu în ultimul rând, membrii Cercului nostru au fost prezenți la evenimente științifice organizate de AGIR, dar și la unele cu caracter interdisciplinar, cum a fost Simpozionul național Știința și Arta, interferențe și complementaritate, organizat la Universitatea Ovidius din Constanța, în ziua de 20 martie 2015 (fig. 8, a). Au fost prezentate 23 de lucrări, foarte diverse ca perspectivă de a privi știința și arta ca domenii complementare, aflate în interferență. Cercul nostru a fost reprezentat activ la eveniment prin prof. dr. ing. Nicolae VASILE cu comunicarea „Aplicarea teoriei sistemelor la dezvoltarea descrierii tipologiei umane din domeniul creației”, ing. dipl. Ovidiu ȚUȚUIANU cu „Mihai Eminescu, despre știință și tehnică” și dr. ing. Corneliu CRISTESCU cu „Interferențe conceptuale între inginerie și filozofia lui Lucian Blaga”, lucrări care au fost apreciate pozitiv de asistența formată din specialiști în literatură, muzică, arte vizuale și inginerie. Toate lucrările simpozionului au fost publicate în extenso, în Buletinul AGIR, An XX, nr.1/2015, cu trei zile înaintea începerii evenimentului.
În anul următor, manifestarea organizată de Universitatea Ovidius din Constanța în perioada 10-11 iunie 2016 va căpăta caracter internațional, devenind „Conferință Internațională de Studii Interdisciplinare”. În programul evenimentului au fost incluși și doi membri ai Literar ing: prof. dr. ing. Nicolae VASILE, cu lucrarea: „Analiza constructală a existențialismului român” și ing. dipl. Ovidiu ȚUȚUIANU, cu lucrarea „Interferențe și complementarități între matematică și poezie - Dan Barbilian / Ion Barbu. (fig. 8, b). Ambele lucrări au fost tipărite în extenso, în Buletinul AGIR, An XXI, nr.2/2016, înaintea începerii evenimentului.
Din comunicările audiate la manifestările menționate a rezultat că maximum de câștig al unei abordări interdisciplinare și integrate rezidă în facilitarea dezvoltării inovării și creativității, atât de necesare și importante în prezent, dar mai ales în viitor.
O încununare a muncii noastre desfășurate până în prezent o constituie această primă ediție a antologiei „Ingineri scriitori și publiciști”.
La depășirea a trei ani de activitate, Cercul scriitorilor ingineri din AGIR - Literar ing, stimulat de rezultatele pozitive obținute până în prezent, va încerca să-și sporească și să-și diversifice direcțiile de acțiune, unul dintre obiectivele majore rămânând atragerea tineretului la frământările noastre pentru ca mesajele scriitorilor ingineri cu experiență să nu se risipească în gol!
Ovidiu ȚUȚUIANU
  CUVINTE CHEIE: