INGINERI, PASIUNE ȘI MUZICĂ

  CUPRINS:
Cuvant inainte (Andrei Dimitriu) VII
Prefata (Mihai Mihaita) IX
Argument XI
Cap.1. O perspectiva asupra istoriei Orchestrei Inginerilor 1
Geneza 4
Inceputurile concertistice 10
Consacrarea 27
Schimbare de generatie 45
Orchestra si muzica in biserica 48
Reconstructia 55
Continuitatea activitatii artistice - titlul de mandrie al Orchestrei Inginerilor 88
Cap.2. Maestrul Petru Ghenghea 105
Locurile natale, anii de scoala si de inceput in ale muzicii 106
Viata de inginer 112
Cariera universitara 116
Mentorul Orchestrei Inginerilor 118
Prieteniile muzicale 121
„Mostenirea” Maestrului Petru Ghenghea 133
Cap.3. Personalitati marcante ale vietii stiintifice si publice - membri ai orchestrei 139
Alti membri marcanti ai orchestrei 164
Cap.4. Stagiuni de concerte 169
Cap.5. Proiecte si turnee muzicale 369
Proiectul Pitesti 369
Turneele engleze 401
Turneul din Germania si reciproca lui 434
Turneul de la Chisinau 448
Turneul american 455
Turneul maltez 485
Turneul venetian 503
Cap.6. Membrii orchestrei 515
Dirijori 515
Violonisti 517
Violisti 536
Violoncelisti 543
Contrabasisti 549
Flautisti 551
Oboisti 552
Clarinetisti 553
Trompetisti 553
Cornisti 554
Pianisti, clavecinisti, organisti 554
Interpreti vocali 559
Dirijori straini care au condus Orchestra Inginerilor 561
Solisti straini care au concertat cu Orchestra Inginerilor 564
Bibliografie 569
Index de nume 571
  PREZENTARE:
O monografie dedicată unei instituţii muzicale de elită, construită de
amatori entuziaşti, care a trecut proba timpului - iată, se împlinesc 60 de ani
de la fondare! - dar şi cenzura brutală a unor vremuri tulburi, devine o
obligaţie imperativă pentru protagonişti.
Sunt puţine astfel de performanţe în spaţiul cultural românesc şi e
nevoie de mărturii oneste atât pentru posteritate, cât şi pentru generaţiile
tinere în căutare de modele autentice ale rafinamentului spiritual.
Începutul istoriei ansamblului muzical al inginerilor din România
este legat de domnia mesianică a Regelui Carol I, ca tot ce înseamnă
modernizarea instituţiilor, legislaţiei, cutumelor, mentalităţilor şi practicilor
culturale.
Orchestra simfonică a Căilor Ferate - formula de debut - a avut
privilegiul de a fi condusă de nume sacre ale muzicii culte româneşti:
Theodor Rogalski şi Constantin Bobescu, două nume - garanţie a dăruirii şi
profesionalismului.
Aş reţine câteva idei care merită subliniate.
Părintele fondator al Orchestrei Inginerilor, Profesorul Petru Ghenghea,
rămâne figura solară care a reuşit, aproape miraculos, să identifice, să
convingă şi să entuziasmeze aderenţi pentru o idee atât de apolinică.
Să nu uităm vremurile: dogmatismul patologic comunist.
În aceeaşi măsură trebuie evidenţiat meritul eminent al generaţiilor de
muzicieni-ingineri, începând cu cofondatorii şi până astăzi, care au asigurat
o prezenţă de ţinută a acestui ansamblu în lumea muzicală românească
vreme de multe decenii.
Aş remarca la autor eleganţa, condescendenţa, căldura evocărilor
personalităţilor ziditoare, a colegilor şi tuturor acelora care au avut
contribuţii majore la reuşitele muzicale ale orchestrei.
În definitiv o monografie e un fel de anamneză, iar inventarierea
momentelor, a istoriei şi oamenilor care au marcat esenţial parcursul
Orchestrei Inginerilor „Petru Ghenghea“ este făcută cu rigoarea tehno -
cratului şi sensibilitatea artistului.
Lectura cărţii este antrenantă, descoperi o lume care s-a dedicat
pasional „culturii de performanţă“ (C. Noica). Găseşti judecăţi, evaluări,
formulări de referinţă, evocări care fac invidios orice scriitor. Aş menţiona
doar o remarcă a autorului: „muzicianul amator are o filosofie mai apropiată
de cea a unui consumator de muzică, decât cea a muzicianului profesionist“.
Nu doar că ader, dar poate fi o explicaţie pentru ce Orchestra
Inginerilor „Petru Ghenghea“ se bucură de atâta preţuire din partea unui
public atât de divers.
Prima apariţie a Orchestrei Inginerilor pe scena Ateneului Român are
loc pe 11 aprilie 1960. Cam tot de atunci datează şi patronajul artistic al
Filarmonicii „George Enescu“. Există un Protocol de colaborare (reînnoit în
2016) care guvernează colaborarea între cele două instituţii muzicale, având
deja o consistentă tradiţie.
Aş încheia recomandând să medităm la o afirmaţie a unei pianiste cu
mare consistenţă intelectuală, Elisabeth Sombart (cu bunică româncă): „că
logosul se transfigurează prin muzică şi poezie, că frumuseţea operelor şi
credinţa celor care l-au traversat fără să se scufunde depăşesc falsele valori,
aceasta e speranţa pe care o am, miracolul pe care îl aştept“.
Să ne silim să fim optimişti citind cartea Maestrului Andrei Iliescu.

Andrei Dimitriu
Director general
Filarmonica „George Enescu“
  PREFATA:
O perioada lunga naste legende. Legenda Orchestrei Inginerilor din Romania, cuprinsa in aceasta carte, are ca sursa exclusiv adevarul. Cine strabate paginile ei constata, cu usurinta, cel putin urmatoarele aspecte.

Istoria orchestrei reprezinta o marturie vie a ingemanarii stiintei cu arta si atesta convingator rolul muzicii la descatusarea mintii si spiritului in modelarea spirituala a omului. Se confirma si se reconfirma ca armonia, echilibrul si simetria sunt caracteristice, deopotriva, creatiilor artistice si celor stiintifice.

Firul rosu al acestei carti il constituie dovezile de necontestat ale perseverentei unor oameni care au dorit si au stiut sa faca din muzica o vocatie.

Nascuta intr-o perioada cu posibilitati culturale limitate, Orchestra are meritul de a fi atras tot mai multi oameni catre muzica, sa faca muzica si sa asculte muzica; s-a impus, treptat si definitiv, in atentia publicului din tara, incurajata si de aprecierile criticilor muzicali. Prezenta ei pe scenele muzicale din tara, pe taramuri europene sau americane, a fost apreciata ca o dimensiune complementara aspirationala a intelectualitatii tehnice spre valorile absolute ale frumosului. In vremurile cu schimbari capricioase si imprevizibile, nu intotdeauna favorabile, a stat mereu in picioare, fiind sustinuta de contemporani puternici, fideli si entuziasti.

Autorul reconstituie cu rigurozitate, dar si cu insufletire, ceea ce a putut genera pasiunea pentru muzica a unor oameni care nu au ca profesie muzica; el este inginer, unul convertit la muzica, care si-a inceput activitatea in cadrul Orchestrei in urma cu peste 4 decenii, ca violonist si careia i-a devenit mai apoi dirijor. A cunoscut, ca nimeni altul, viata orchestrei, mai ales cea din spatele cortinei, iar pasiunea cu care conduce astazi destinul ansamblului se regaseste, din plin, in fervoarea cu care ne introduce in intimitatea familiei artistilor-ingineri.

Foarte bine documentata si surprinzand atmosfera in care a navigat Orchestra de-a lungul timpului, cartea ofera un evantai amplu de informatii despre concerte si o culegere de date redate cu multa acribie despre membrii ei si despre colaboratori.

Daca n-as cunoaste intregul drum al Orchestrei, de la infiintare pana in prezent, succesele dar si dificultatile prin care a trecut si pe care le-a invins, as fi tentat sa cred ca este o fictiune. Este un exemplu de perseverenta, de tenacitate si de sacrificiu pentru muzica, de care au dat dovada, si de aceasta data, inginerii.

Stilul in care este scrisa cartea este unul antrenant, care te indeamna sa o citesti, autorul dand dovada, in multe situatii, de un umor subtil care improspateaza atmosfera la momentul potrivit.

Dar, dincolo de valoarea ei testimoniala, imanenta genului monografic, privind evenimentele artistice si infaptuitorii lor, consider ca importanta acestei lucrari rezida in mesajul misionar pe care ea il poarta: slujirea muzicii, a frumosului in general, fara rezerve si conditionari, innobileaza sufletul omului. Este un crez pe care inginerii-muzicieni de astazi l-au mostenit de la inaintasii lor, l-au slujit si il slujesc cu daruire si vor sa il transmita si tinerelor generatii.

Mihai Mihaita
Presedinte Asociatia Generala a Inginerilor din Romania
Presedinte Academia de Stiinte Tehnice din Romania
ARGUMENT

Anul 2016 reprezintă pentru ansamblul inginerilor un moment aniversar de adâncă reverberație: el este un mile-stone al celor 60 de ani de existență și activitate artistică. Scrierea unei lucrări de gen monografic referitoare la activitatea acestuia, nu numai că potențează semnificația sărbătorii, dar este un recurs la memorie adus în fața noilor generații de susținători ai orchestrei și a noilor membri alăturați ansamblului după începutul de mileniu.
Orchestra inginerilor a mai beneficiat, în timp, de două lucrări dedicate activitatății ei.
O primă istorie, și cea mai importantă, este cea apărută în anul 2001 la Editura AGIR, sub semnătura inginerului Virgil George Dumitriu, un vechi membru al orchestrei, un personaj eclectic, clavecinist, pianist, compozitor, un om înzestrat cu reale calități scriitoricești. El a adunat în hronicul său, cum îi plăcea să-și numească lucrarea ”Inginerii și Muzica”, probele testimoniale puse la dispoziție de către cei mai îndrituiți s-o facă, dirijorul Petru Ghenghea, în calitatea sa de părinte-fondator și diriguitor al ansamblului, și concert-maestrul orchestrei Mircea Cazacu, depozitar al celor mai multe documente legate de activitatea orchestrei. Prin conținut și distanțarea cu care a fost scrisă, cartea are caracteristicile unei monografii; ea prezintă evenimentele importante din viața orchestrei derulate într-o perioadă de peste 40 de ani, începând cu anul înființării, 1956, până în apropierea noului mileniu, spre anii 2000.
Cea mai valoroasă contribuție a acestei lucrări, în opinia subsemnatului, o reprezintă capitolul cu prezentarea tuturor muzicienilor care au activat în cadrul Orchestrei inginerilor, în perioada pe care lucrarea o cuprinde. Corectitudinea și exactitatea informației din acest capitol m-au determinat să-l preiau tale-quale în prezenta lucrare, cu excepția actualizărilor impuse de trecerea a încă 15 de ani.
Cea de-a doua scriere, de mai mici dimensiuni, este cea a profesorului univ. dr. ing. Mircea Dimitrie Cazacu, apărută la Editura Universității ”Politehnica”, în iulie 2010, intitulată ”AMINTIRI din VIAȚA MUZICALĂ a POLITEHNICII din BUCUREȘTI”. Este o lucrare cu caracter autobiografic, în care accentul este pus pe prezența autorului în viața muzicală a politehnicii, iar activitatea Orchestrei inginerilor - actor principal, totuși - este integrată în contextul întregului fenomen muzical politehnist bucureștean. Cartea scrisă cu acribia distinctă a profesorului, abundă în date și nume ale numeroaselor personalități din viața muzicală românească care au trecut, mai mult sau mai puțin pasager și prin existența Orchestrei inginerilor, fără a avea ca scop evidențierea contextului artistic.
În anul 2016, Orchestra inginerilor, devenită după dispariția Maestrului, în anul 2006, Orchestra inginerilor ”Petru Ghenghea” are nevoie de o nouă ediție a istoriei sale care să slujească scopurilor de aducere la zi a activității sale artistice, prin completarea cu evenimentele derulate în cei 15 ani care au trecut de la punctul terminus al lucrării ”Inginerii și Muzica”, dar cu prioritate, de punere în lumină, cu claritate, a celor 60 de stagiuni permanente. Continuitatea activității, în cei 60 de ani ai parcursului său artistic, este principalul atu care îi dă strălucire, ce se impune și printr-o susținere scrisă, cu date concrete, pentru a depăși caracterul declarativ, clamat cu diverse ocazii, pe scenele muzicale sau în diverse comentarii.
Informațiile prezentate sunt rezultatul unei documentări mai îndelungate și mai adânci decât cea realizată în cadrul primei lucrări, un fapt firesc atunci când scopul îl reprezintă reconstituirea cu cât mai multă acuratețe a unei epoci istorice. Astfel, cartea dobândește două dimensiuni, una obiectivă, alcătuită prin datele concrete privind concertele orchestrei, adunate, în special din programele de concert recuperate, din afișe, cronici, anunțuri, fotografii, scrisori, iar o alta, să-i zicem subiectivă, este cea testimonială, ”asigurată” de trăitorii evenimentelor prin implicarea lor directă sau indirectă. Pentru ajutorul oferit în reconstituirea datelor referitoare la perioada 1956-1980, cea mai pauperă sub acest aspect, îi sunt recunoscător colegului de orchestră, dr.ing. Mihai Dogaru, și port un adânc respect memoriei d-lui profesor dr. ing. Mircea Cazacu pentru punerea la dispoziție a tuturor materialelor pe care le deținea. Colaboratori mi-au fost și alți colegi din generația celor care au urmat celei dintâi, a fondatorilor, deținători ai unor amintiri prețioase și cărora le mulțumesc pentru sprijin.
Mai mult decât o culegere de date statistice, s-a dorit ca acest nou hronic să nu se rezume doar la o enumerare de informații despre concerte, date și muzicieni și să poarte cititorul și ”în spatele cortinei”, plasând acele informații în contextul de care aparțineau și aducând pe scenă acele personaje care au jucat un rol principal în realizarea evenimentelor respective. Urmărind această intenție, în capitolul Stagiuni, autorul a optat pentru utilizarea unui ”model” de editare, prin care toate acele elemente care compun evenimentul să fie încadrate într-o notă de subsol. Am considerat că prin acest mod de legare imediată a evenimentului de actorii care l-au creat, timpul se ”contractă” creând o senzație mai puternică de povestire ”în timp real”. În aceeași măsură, nu vrem, ca în acest fel, să diminuăm, câtuși de puțin, importanța personajelor, cu atât mai mult cu cât, în foarte multe dintre aceste prezentări, este vorba de personalități cu adevărat remarcabile.

Prin forța împrejurărilor, acestei adnotări sunt mai abundente când se referă la evenimentele derulate după anul 2000, din motive lesne de înțeles, a apropierii de timpurile noastre și pentru că sursele de informare sunt mult mai bogate prin aportul tehnologiilor de stocare moderne, ce nu suportă comparație cu cele din urmă cu trei-patru decenii. Autorul nutrește speranța că această diferență cantitativă de informație nu va interpretată ca un avantaj pe care vrea să și-l creeze punând într-o lumină mai puternică ultimii 15 de ani ai activității orchestrei, și că va fi primită cu interesul pe care îl merită o informație cât mai consistentă.
În prezenta lucrare, există două capitole, cu dedicație, despre personalități care au contribuit la notorietatea orchestrei și al căror ”foc sacru” au aprins și întreținut combustia perenă a pasiunii pentru muzică și a mândriei personale de a fi membru al Orchestrei inginerilor pentru toate generațiile care s-au succedat. Un capitol este dedicat mentorului prof. dr. ing. Petru Ghenghea, fac-totum-ul în această orchestră pe firul ei existențial, de la momentul genezei, al construcției, al notorietății. Este un capitol care încearcă să potențeze complexitatea personalității Maestrului care, dincolo de propria-i biografie, trezește atenție și admirație pentru crezul său, acela al dragostei mistuitoare pentru muzică și, mai ales, pentru capacitatea sa magnetică de atragere a generații și generații de acoliți în acest demers al slujirii muzicii numai prin pasiune.
Cel de-al doilea capitol cuprinde portretele câtorva figuri marcante ale societății românești, fosți membri ai orchestrei care prin dimensiunea personalității lor au înnobilat ”heraldica” comunității muzicale inginerești .
Sutele de spectacole derulate în decursul celor șaizeci de ani sunt, cu preponderență, rezultatul muncii muzicienilor amatori și al celor profesioniști, dar și al multor alți făptuitori care, fără a fi fost în lumina directă a reflectoarelor, au avut contribuții decisive de ordin decizional, organizatoric, de lobby, material, fără de care toate acestea nu ar fi putut fi realizate. Menționarea numelor acestora este o datorie a noastră, a beneficiarilor, și constituie exprimarea respectului pe care îl purtăm acestor oameni care au avut sufletul și conștiința de a ralia și a susține prin implicare personală, pasiunea și eforturile colectivului artistic. Prin prezentarea proiectelor și a a turneelor majore înfăptuite de orchestră, am dorit să facem cunoscuți cititorilor și pe acești piloni ai înfăptuirilor noastre.
Această carte vrea să aducă cititorul în mijlocul familiei inginerilor-muzicieni sau, mai degrabă, să-i deruleze un film ”documentar” realizat printre personajele care muncesc, renunță, o iau de la capăt, se încurajează în strădania realizării unui produs ”frumos” în care cred. Dacă lucrarea de față va fi înțeleasă ca povestea unei orchestre în care pulsează viața, care trăiește nu numai emoțiile nobile ale muzicii pe care o zămislește, ci și ale greutăților cărora trebuie să le facă față pentru concretizarea fiecărui spectacol, o viață marcată de tradiție și ampretată de personalitatea marilor oameni care au traversat-o, atunci această carte intră în zona ce ține de biografie și țelul autorului este atins.
A fost o lucrare care și-a cerut tributul în multe luni de muncă ”împrumutate” din viața familiei mele care mi-a înălțat dorința realizării ei la rangul de ”misie”, și, pentru care îi sunt adânc recunoscător.
Orchestra inginerilor ”Petru Ghenghea” a împlinit 60 de ani, vârsta maturității la care - istoria muzicii ne arată - încep să apară marile realizări sau, în orice caz, lucrurile remarcabile! Și chiar dacă orchestrei nu îi va fi dat să producă realizări memorabile, însăși existența perenă a acesteia reprezintă un fapt memorabil care nu trebuie să scape niciodată atenției biografilor, ca un îndemn pentru generațiile viitoare de a avea privirea și sufletul îndreptate spre marea muzică, spre frumos.
Autorul
  CUVINTE CHEIE: