Formarea gustului, sensibilitatii si discernamantului estetic ale omului tanar, in conditiile culturale moderne

  CUPRINS:
PREFATA 7

ARGUMENT 11

Capitolul I: REPERE IN PALIERUL STUDIILOR DE ESTETICA FILOZOFICA 29
1. Termenii: „Gust” si „Sensibilitate” in gandirea filozofica europeana anterioara „Criticii facultatii de judecare” (1790) a lui Immanuel Kant 29
2. Kant si problema esteticului 35
3. „Gust” si „sensibilitate estetica” - intelesuri vechi sau pierdute, intelesuri recente 42
4. Estetica artelor vizuale si problema gustului la sfarsitul secolului XX 48
5. Ce putem, totusi retine 54

Capitolul II: REPERE IN PALIERUL STUDIILOR DE PSIHOLOGIE SI PEDAGOGIE 71
1. Contributii la intelegerea conceptelor de „gust” si „sensibilitate” si „comportament estetic” la psihologii europeni si americani din secolul XX 71
2. Psihologia specializata (psihologia copilului, urmarit pe varste) si ideile moderne despre formarea deprinderilor, gustului si comportamentului 80
3. Abandonarea termenului de „gust” in favoarea celor de „comportament” si „discernamant estetic” - o cale spre viitor 86
4. Formarea gustului si sensibilitatii estetice, la copii, problema ignorata, de obicei, la scoala 98
5. Profesorul de „desen” de conditie veche si profesorul de „desen” de conditie noua 104

Capitolul III: REPERE IN PALIERUL STUDIILOR DE SOCIOLOGIE 119
1. Problema modelelor in invatamantul preuniversitar 119
2. Clasa si subgruparile ei invizibile - prieteniile, „gastile” 126
3. Problema instabilitatii optiunilor estetice la elevi 133
4. Rolul mass-media, cu precadere al televiziunii, in orientarea si cristalizarea preferintele estetice ale copiilor, in materie de moda vestimentara, de spectacole si formatiuni muzicale, vedete TV etc. 140
5. Un teren propice pentru penetratia si triumful,
cel putin temporar, al Kitsch-ului 146

Capitolul IV: REPERE IN PALIERUL STUDIILOR DE ESTETICA ARTELOR VIZUALE SI TEORIA ARTEI 157
1. Fenomenul „artei copiilor” in comentarea unor artisti, istorici si critici de arta 157
2. „Fixati” si „simulanti”; arta copiilor inteleasa prin rapoarte la arta naiva si la arta moderna 169
3. Moda, in materie de imbracaminte, de obiecte si de amenajare a spatiilor de invatamant - intre „bun gust”, „lipsa de gust” si „prost gust” 173
4. Despre ceea ce nu ocupa scoala si ar trebui sa se ocupe 179
5. Cultul performantei in materie de modelare a formelor artistice vizuale si potentialele sale pericole 186

Capitolul V: PROIECTE SI DIRECTII DE IMPLINIRE UMANA 199
1. Fazele incipiente ale discernamantului estetic si drumul pana la judecata de valoare completa 201
2. „Talentat” si „netalentat” 209
3. Despre invatamantul vocational de arte vizuale 213
4. Pedagogia formarii gustului si sensibilitatii estetice
in scoala de maine 218
5. Arta contemporana si publicul ei viitor 224

CONCLUZII 231
CONCEPTUL DE PUBLIC IN LUMINA EXPERIENTEI ARTELOR PLASTICE 235
TEXTE ALESE 251
Arta traditionala si arta moderna in preferintele estetice ale copiilor din ciclul primar 253
Arta traditionala si arta moderna in intelegerea si aprecierea copiilor preadolescenti 272
Imagine artistica - tabloul. Repere pentru un posibil comentariu 294
Ilustratii 349
BIBLIOGRAFIE 363
  PREZENTARE:
  PREFATA:
Traim intr-o lume tot mai accelerata, tot mai departe de ceea ce isi imaginau despre ea cei care s-au nascut si au trait acum doua generatii. Se poate spune ca, tot asa gandeau, despre timpul lor, toti care ne-au premers. Oricum, ceea ce este incontestabil, este faptul ca, niciodata altadata, gustul si publicul n-au fost supuse, ca acum, unor forte atat de ample, de vaste, dar si unor continuturi atat de divergente: esteticul tinde sa se extinda aproape indefinit, iar arta traditionala nu mai poate fi conceputa fara apelul la mijloacele de comunicare, pentru a accede la ea si a o savura. Nu nemijlocit, cel mai adesea, ci, intermediata de imperiul tehnosferei acoperitoare.

Vechea interogatie „cine, care si cum se formeaza gustul “ ramane insa drept o constanta a gandirii, fie ca suntem „moderni“, fie ca ne plasam singuri si siguri de noi, in „post-modernitate“. Operele de arta si obiectivele alcatuitoare ale esteticului de dincolo de arta (cum obisnuia sa spuna esteticianul respectat de noi toti, Gheorghe Achitei) formeaza gustul, iar publicul nu exista fara aceasta instanta fenome-nologica. In fond, gustul, in ipostaza sa prima de temperament estetic, depune marturie de straturile cele mai adanci si mai insondabile ale psihismului individual, in timp ce, judecata estetica, ca judecata a gustului reflectat in orizontul constiintei valorizatoare, depune tot marturie, dar despre ceva mai inalt: despre posibila intalnire a trairilor omenesti, astfel incat, oameni diferiti, in epoci diferite, sa simta gustand, aceleasi valori, aceleasi categorii. Pana acolo incat, frumosul si sublimul, tragicul si comicul, absurdul sau fantasticul sa trezeasca, mereu si mereu, intelesuri comune, sentimente aidoma, dispozitii sufletesti cvasi-identice. Prin gust omul are acces privilegiat la sensul lumii vietii. Prin gust, in ambele intelesuri, omul devine liber, isi dezmargineste sensibilitatea si aspira la o unitate a vietii proprii: uneori in raspar cu valorile acceptate, alteori in acord cu normele si conventiile artei generatoare de proces in toate straturile constiintei.

Despre statutul si rolul gustului se poate gandi atat in registrul meditatiei filosofice cat si in cel al analogiei „pozitive“ stiintifice, adica, al cercetarilor aflate in teritoriul psihologiei artei, sau al sociologiei artei. Daca in primul caz, aflam ce este gustul, la singular, in cel de-al doilea, vom sti mult si adancit despre cum functioneaza gusturile: unui subiect receptor determinat. Asa se face, de pilda, ca un autor precum Mikel Dufrenne, in Fenomenologia experientei estetice lanseaza celebra formula „A avea gust inseamna a nu avea gusturi“.

Pentru cineva insa care nazuieste in mod explicit, ca artist, dar si ca teoretician al artei, cum este cazul profesorului Virgil Neagu, sa dea seama si de gust, dar si de gusturi, lucrurile primesc o dimensiune speciala. Despre ce este vorba De a incerca sa ofere atat explicatii cat si interpretari, adica judecati de valoare, cu privire la gust, prin apel la o bibliografie aflata in mai multe registre, indeosebi estetica filosofica si pedagogia artei.

Autorul acestei carti pe care cititorul o are in fata ochilor sai procedeaza metodic in cuprinsul celor peste 300 de pagini.

Astfel in capitolul prim sunt evidentiate si trasate repere filosofice, adica, in acest caz, sunt urmarite prin apel la con-ceptele de gust estetic, sensibilitate estetica si educatie estetica (David Hume, Edmund Burke, Immanuel Kant, Friedrich Schiller), Virgil Neagu da dovada ca stapaneste bine acest suport istorico-filosofic al cartii sale si tocmai de aceea, ceea ce se afirma la acest nivel se regaseste firesc in capitolele mai „aplicate ale lucrarii sale. Kant cel din critica facultatii de judecare, este pe buna dreptate, autorul cel mai frecventat in primele 30 de pagini. Nu lipsesc nici referinte la esteticienii contemporani, iar pentru gust este amintit de mai multe ori Galvano della Volpe cu Critica gustului, dar si Luc Ferry cu al sau Homo Esteticus, pentru a da doar doua exemple din multe altele care se regasesc in text.

Din palierul discursului ce vizeaza generalul se trece, in capitolul II, intitulat „Repere in palierul studiilor de psihologie si pedagogie“ la surprinderea aspectelor particulare. Este vorba de o radiografie psihologica a conceptelor de gust, sensibi¬litate si de comportament estetic. Sunt trecute in revista principalele momente din psihologia europeana si nord-americana, iar cele mai adecvate si pertinente referinte sunt cele dedicate lui John Dewey, cel ce a impus definitiv prin cartea cu acelasi titlu, conceptul de „experienta estetica . In acest context, Virgil Neagu arata intr-un paragraf care a fost motivele pentru care termenul de gust a fost intr-o oarecare masura „abandonat in favoarea altor doi termeni; cel de „comportament estetic“ si cel de „discerna¬mant estetic“. Daca nu ne inselam auto¬rul opteaza pentru o reevaluare a conceptului de „discernamant estetic si stabileste, intr-o traditie care pleaca de la Schiller, cel din Scrisori pentru educatia estetica a umanitatii (text atat de bine cunoscut lui Eminescu), o conjunctie necesara intre discerna¬mantul estetic si cel moral. Aceasta idee lansata in acest capitol este apoi reluata in varii contexte in fazele ulterioare ale cartii.

Structura ordonata a lucrarii se pastreaza si in cel de-al treilea pas analitic unde „orizontul sociologic“ este adus in planul din fata al cercetarii. In fapt, dimensiunea sociologica a gustului este coplesitoare intr-o realitate atat de bulversata cum este cea pe care o traiesc deopotriva elevii, profesorii si parintii actuali.

Virgil Neagu nu teoretizeaza neaparat asupra amal-gamului de traditii care combina imprevizibil registre premoderne cu teme si cadre moderne sau post-moderne si nici nu teoretizeaza eterne tranzitii. El intelege pur si simplu si, dupa parerea noastra, procedeaza si corect si adecvat scopului vizat, sa decupeze „nise“ sociologice (de exemplu prieteniile si „gastile“ tinerilor) care sunt considerate raspunzatoare si de bun gust, si de prost gust si de Kitsch.

Uneori tonul devine dramatic ca in prepozitia urmatoare: „E limpede ca asa nu se mai poate continua mult timp“.

In alte capitole „Repere in palierul studiilor de estetica artelor vizuale si teoria artei“ si respectiv „Proiecte si directii de implinire umana“ avem realmente, probe de analiza si reflectie critica si responsabila asupra unor probleme precum:
a) arta copiilor si relevanta acesteia in contextul „artei mari“ dintotdeauna;
b) arta copiilor in conexiunea directa sau inedita cu „arta naiva“ sau cu experimentele de avangarda;
c) moda in lumea copiilor si prezentarea unor compor-tamente pseudo-estetice mai ales in preferintele vestimentare si-n cele muzicale ale acestora.

In tot cuprinsul studiului de fata se vede in chip pregnant, faptul ca avem de-a face nu numai cu un teoretician al artelor plastice si a celor vizuale, ci, si cu un artist si un profesor ce-a avut contact nemijlocit cu scoala timp de decenii bune.

Sunt nenumarate locuri in carte care rimeaza bine cu o formula ce-i apartine tot autorului: „despre ceea ce nu se ocupa scoala si ar trebui sa se ocupe“.

Se intrezareste cu claritate starea de sensibilitate a autoru-lui fata de invazia prostului gust si-a mitocaniei agresive, fata de lipsa de discernamant prezenta la atat de multi oameni.

In final, el este increzator intr-o pedagogie ce se va instala intr-un viitor nu prea indepartat si nutreste convingerea ca „valorile publice“ si cele „intime“ (in sensul distinctiei Hannei Arendt pe care, autorul o citeaza) pot fi aparate eficient si prin (am accentuat noi, nu numai prin) o mai articulata educatie estetica a derutatului si a necentratului om actual, recent.

Or, pare a spune, reflexivul Virgil Neagu, omul recent nu este neaparat si un om decent.

Nu are rost, sugereaza autorul inteleptit, sa cautam vinovatii pentru aceasta situatie. Importanta este educatia, continua a tuturor generatiilor: acum si in viitor.

Acum pentru viitor.

Prof.univ.dr. Vasile Morar
Universitatea din Bucuresti
  CUVINTE CHEIE: