DICTIONAR EXPLICATIV PENTRU STIINTA SI TEHNOLOGIE. MINE

  CUPRINS:
Prefaţă ................................................................................................ VII
Introducere.......................................................................................... IX
Indicaţii de utilizare ............................................................................ XI
Termeni de specialitate ......................................................................... 1
Index francez - român ....................................................................... 153
Index german - român ...................................................................... 187
Index englez - român ........................................................................ 215
Bibliografie ....................................................................................... 246
  PREZENTARE:
Mineritul reprezintă un domeniu vast de activitate ale cărui începuturi se pierd
în negura vremurilor. De-a lungul timpului industria minieră şi-a adus pe deplin
contribuţia la dezvoltarea economiilor naţionale şi implicit a celei mondiale, atât prin
furnizarea de materii prime minerale necesare dezvoltării ramurilor industriale, cât şi ca
domeniu propice pentru aplicarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii mondiale.
Materiile prime minerale pot fi procurate din interior prin exploatarea şi valorificarea
zăcămintelor proprii, sau pot fi aduse din exterior, apelând la piaţa mondială de
asemenea produse.
România are încă multe zăcăminte care pot fi exploatate şi valorificate
economic şi ca urmare mineritul va dăinui pe meleagurile patriei noastre încă multă
vreme.
După gradul de cunoaştere actual al subsolului ţării, se poate afirma că România
are peste 15 miliarde tone de rezerve geologice totale de diverse substanţe minerale utile
solide, ceea ce reprezintă o avuţie minieră potenţială dată de valoarea produselor miniere
utilizabile după extragerea şi prelucrarea acestora cu tehnologiile actuale, de peste 250
miliarde de euro.
Exploatarea şi valorificarea acestor cantităţi impresionante de substanţe
minerale utile se va face cu antrenarea unui număr mare de personal de diverse
specializări şi calificări ceea ce presupune folosirea unanimă a unui vocabular
terminologic distinct, clar şi coerent.
Ştiinţa minieră este cea mai veche ştiinţă tehnică non-militară şi ca urmare, de-a
lungul timpului şi-a creat un fond terminologic, având cotaţii internaţionale, care a
suportat îmbunătăţiri continue adaptate progresului evolutiv.
Preluând terminologia de bază tradiţională românească, lucrarea de faţă realizează
definirea şi explicarea modernă în mod clar şi exact a acesteia, asigurându-i în
acelaşi timp, reconsiderările şi completările de fond şi formă reclamate de progresul
ştiinţifico-tehnic contemporan. În acelaşi timp s-a avut grijă ca relaţiile dintre diferiţi
termeni şi denumiri să fie făcute conform unei ierarhizări, având la bază tezaurizarea
terminologiei din domeniul respectiv.
Pentru fiecare termen s-a dat o scurtă definiţie, evitându-se termeni alcătuiţi din
prea multe cuvinte, şi s-a trecut corespondentul în trei limbi de circulaţie internaţională.
Atât la elaborarea definiţiilor, cât şi la stabilirea termenilor echivalenţi în
limbile străine s-au consultat cele mai recente şi reprezentative documentaţii elaborate de
foruri competente din ţară şi străinătate în respectivele domenii. Au fost respectate din
punct de vedere al fondului şi al formei standardele naţionale şi cele internaţionale.
În literatura tehnică şi ştiinţifică românească au apărut în timp diferite lexicoane
şi dicţionare tehnice miniere, dar lucrarea cea mai importantă în domeniu poate fi
considerată „Vocabularul Tehnic Minier” elaborat în 1976 de ing. Alexandru Panaitescu.
Această lucrare poate reprezenta punctul de plecare pentru orice dicţionar explicativ
multilingv în domeniul mineritului.
Prezentarea conceptelor mai frecvent folosite în domeniul analizat, evidenţiază
pluridisciplinaritatea şi complexitatea domeniului minier, care cuprinde noţiuni şi
cunoştinţe de prospecţiuni, explorare, deschiderea şi pregătirea zăcămintelor în vederea
exploatării, exploatarea propriu-zisă a substanţelor minerale utile, prepararea şi chiar
valorificarea acestora.
Pe parcursul întregii lucrări s-a acordat o atenţie deosebită definirii şi descrierii
utilajelor şi metodelor de lucru folosite în minerit.
Fondul ştiinţific şi tehnic în care este încadrată problematica de bază, oferă
întregii lucrări originalitate, rigoare, claritate şi logică.
Fondul terminologic cuprins în lucrare se ridică la peste 2 200 de termeni
acoperă cerinţele esenţiale pentru activităţile multiple care aparţin sau converg
domeniului mineritului.
Lucrarea se adresează în mod special corpului tehnico-ingineresc din producţie,
proiectare şi cercetare din domeniul minier. Ea poate fi utilă şi personalului implicat în
domenii conexe care este interesat sau doreşte să se informeze, să înveţe şi să se
perfecţioneze în domeniul mineritului.
Vom fi interesaţi şi bucuroşi să primim opinii, eventual observaţii şi completări,
pe care cititorii le vor considera necesare, pentru ca la o viitoare ediţie a dicţionarului să
ţinem seama de ele.
Acad. Gleb DRĂGAN Prof. dr. ing. Dumitru FODOR
  PREFATA:
Cunoaşterea evoluează în mod continuu, progresul este adeseori rapid, informaţia
ştiinţifică şi tehnică circulă fără încetare pe glob, aceasta ducând la apariţia unor
termeni noi în ştiinţă şi tehnologie, mai întâi în limbile de circulaţie internaţională,
creând şi cerinţa de adaptare în toate limbile şi punând probleme - uneori dificile -
nevoii de exprimare. Evoluţia continuă a cunoaşterii impune permanent necesitatea de
definire a unor termeni noi.
Se constată că terminologia în domeniile ştiinţei şi tehnologiei este adeseori
adaptată necontrolat. Uneori termeni comuni sunt adaptaţi pentru a descrie sensuri noi
în ştiinţă, ceea ce poate genera confuzii grave pentru lingvistul familiarizat cu limbajul
comun, dar nu şi cu noua terminologie ştiinţifică. În limba română se observă introducerea
unor termeni noi, sub influenţa unor limbi de largă circulaţie (în primul rând
engleza, dar şi limbile germană şi franceză). Uneori comoditatea specialiştilor din
domeniile științifice şi tehnice, alteori graba sau lipsa timpului de gândire sau de
consultare cu lingviştii, poate uneori ignoranţa, fac ca limbajul de specialitate să sufere
o dezvoltare necorespunzătoare, prin introducerea unor termeni care sunt în dezacord
cu specificul limbii române, alteori prin evitarea nejustificată a termenilor existenţi în
limba română şi care ar putea fi folosiţi fără nevoia de a adopta termeni străini.
Cerinţele de adaptare la reglementările comunitare, în vederea integrării în
Uniunea Europeană, impun folosirea unei terminologii corecte în ştiinţă şi tehnologie,
pentru a asigura traducerea (transcrierea) documentelor europene în limba română.
Această cerinţă se referă de fapt la nevoia mai largă de adaptare a terminologiei la toată
literatura ştiinţifică şi tehnică publicată în limba română. De aceea este necesară
definirea clară a termenilor utilizaţi, care trebuie să exprime esenţa, dar şi generalul
obiectului sau fenomenului descris.
Limbajul formal, caracteristic unui domeniu ştiinţific sau tehnic, se construieşte
în analogie cu limbajul obişnuit; în acelaşi timp, fiecare domeniu îşi lasă amprenta
asupra limbajului curent, în măsura în care pătrunde în conştiinţa publică. Este rolul
definiţiilor, prin poziţia lor de conexiune între concepte şi termeni, între cunoaştere şi
limbaj, să stabilească relaţiile de legătură. Definiţiile referitoare la concepte, şi nu la
cuvinte, sunt acelea care prin natura lor cuprind cunoaşterea. Terminologia ştiinţifică şi
tehnică influenţează evoluţia şi îmbogăţirea limbajului odată cu dezvoltarea cunoaşterii.
Academia Română, asumându-şi rolul tradiţional de a cultiva ştiinţa şi cultura,
dar şi acela de a urmări evoluţia şi de a promova cultivarea limbii române, consideră de
datoria sa ca elaborarea unei terminologii corecte în domeniul ştiinţelor exacte să fie o
preocupare de bază, concretizată într-un program prioritar. Acest rol şi l-a asumat
Comisia de Terminologie pentru Ştiinţele Exacte (C.T.S.E.). Activitatea Comisiei s-a
axat pe domeniul ştiinţelor tehnice şi tehnologiei, domenii în care evoluţia cunoaşterii
este cea mai rapidă. Până astăzi au apărut circa 50 dicţionare explicative, cuprinzând
termenul descriptor, însoţit atunci când este cazul de sinonimele lui. Descriptorul este
urmat de traducerea echivalentă în mai multe limbi de circulaţie internaţională, precum
şi de definiţia sa în limba română. La sfârşitul fiecărui volum există un index de corespondenţă
între denumirile termenilor în limbile străine şi denumirea în limba română.
Menţionăm că, limba fiind comună, experţii din Comisia de Terminologie
pentru Ştiinţele Exacte colaborează cu colegii din cadrul Institutelor de cercetare,
Universităţilor tehnice din ţară şi Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, elaborarea
terminologiei fiind efectuată de specialişti recunoscuţi (academicieni, cadre universitare)
din fiecare domeniu al ştiinţei şi tehnicii.
Considerăm că prin publicarea dicţionarelor de terminologie ştiinţifică şi
tehnică, Editura AGIR pune la dispoziţia specialiştilor un instrument extrem de util şi
necesar, sperând că acestea vor fi recunoscute ca atare de comunitatea utilizatorilor.
Acad. Ionel HAIDUC
Preşedintele Academiei Române
  CUVINTE CHEIE: