Dictionar explicativ pentru stiintele exacte roman/englez/francez. Electrotehnica ELTH 9. Supraconductibilitate - Materiale supraconductoare.

  CUPRINS:
PrefaţăVII
IntroducereIX
Indicaţii de utilizareXI
Partea I - Supraconductibilitate - Materiale supraconductoareXIII
Termeni de specialitate1
Index englez - român47
Index francez - român57
Partea a II-a - Noţiuni Generale folosite în Electrotehnică67
Termeni de specialitate69
Index englez - român141
Index francez - român155
Surse bibliografice169
  PREZENTARE:
Comisia de Terminologie pentru Ştiinţele Exacte şi-a propus ca unul din principalele sale obiective să fie editarea de dicţionare explicative multilingve, care să contribuie la stabilirea unei terminologii corecte în domeniul ştiinţelor exacte.
Având în vedere mărimea unei astfel de lucrări s-a decis la realizarea ei în etape, pe diferite domenii, începându-se cu domeniul ştiinţelor tehnice.
Pentru ca aceste dicţionare să-şi poată atinge scopul propus s-au avut în vedere câteva principii de bază:
- fiind vorba de dicţionare explicative, s-a dat o deosebită importanţă definiţiilor conceptelor, astfel încât acestea să fie clare şi exacte; să exprime corect conţinutul conceptului, iar delimitarea de alte concepte să fie bine precizată, eliminându-se ambiguităţile;
- relaţiile dintre concepte să fie făcute conform unei ierarhizări, având la bază tezaurizarea terminologiei din domeniul respectiv;
- atât la elaborarea definiţiilor, cât şi la stabilirea termenilor echivalenţi în limbile străine s-au consultat cele mai reprezentative şi mai recente documentaţii elaborate de foruri sau organizaţii internaţionale competente în respectivele domenii; de asemenea, atât ca fond, cât şi ca formă s-au respectat standardele internaţionale (îndeosebi publicaţiile ISO şi CEI), precum şi cele româneşti (STAS, STAS ISO sau SR ISO/CEI).
În situaţiile în care, prin evoluţia tehnologiei, vor interveni schimbări în conţinutul unor concepte sau vor apărea concepte şi termeni noi, se vor întocmi noi ediţii cu completările sau schimbările necesare.
Eventualele sugestii sau recomandări privind ediţiile viitoare sunt binevenite.
Electrotehnica reprezintă un domeniu vast care a avut o abordare ştiinţifică, de mulţi ani, în special din partea Comisiei Electrotehnice Internaţionale (CEI) şi a Comitetului Naţional Român al CEI.
În anul 1910, CEI a înfiinţat Comitetul de Terminologie, care a publicat în 1938 prima ediţie a unui Dicţionar de Electrotehnică, denumit Vocabularul Electrotehnic Internaţional (VEI), completat ulterior în decursul anilor.
La iniţiativa acad. Remus Răduleţ, care a fost preşedinte al CEI (1964-1967) şi apoi preşedinte al Comitetului de Terminologie (1969-1981), s-a început în cadrul Comitetului Naţional Român al CEI, elaborarea lucrării „Thesaurus Rationnel de l’Electricité” care a apărut în prima ediţie, în anul 1986, la Geneva. În anul 1996, a apărut Dicţionarul Terminologiei Electrotehnice Standardizate, în ediţie bilingvă (român-englez şi englez-român), coordonat de acad. prof. dr. docent Alexandru Timotin şi prof. dr. ing. Florin Teodor Tănăsescu. Aceste lucrări reprezintă punctul de plecare pentru orice dicţionar din domeniul Electrotehnicii.
Dicţionarul de faţă se referă la terminologia specifică domeniului „Supraconductibi¬-litate - Materiale supraconductoare” din cadrul Tezaurului terminologiei electrotehnice, realizat pe baza fondului terminologic standardizat pe plan mondial de Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI) şi elaborat sub forma unei bănci de date terminologice multilingve sub coordonarea profesorului Alexandru TIMOTIN.
Partea întâi a dicţionarului, „Supraconductibilitate - Materiale supraconductoare”, se referă la supraconductori, materiale care nu prezintă rezistenţă la curgerea curentului electric şi care se numără printre ultimele provocări ale cercetării ştiinţifice. Deocamdată limitele supraconductibilităţii nu au fost atinse, iar teoriile care explică comportamentul supraconductor sunt în mod constant reevaluate. Conceptele care fac parte din acest domeniu, au fost siste¬matizate, în funcţie de apartenenţa lor semantică şi logică, acoperind subdomenii de larg interes: Proprietăţi supraconductoare, Materiale supraconductoare, Procedee de fabricaţie, Tehnologia magneţilor supraconductori, Tehnologii aplicate, Metode de încercare şi evaluare.
Dicţionarul este completat cu „Noţiuni Generale folosite în Electrotehnică”, siste-matizate, în funcţie de apartenenţa lor semantică şi logică, acoperind următoarele subdomenii de interes general: Definiţii fundamentale, Matematică (Mărimi scalare şi vectoriale, Noţiuni relative la informaţie, Distribuţii şi transformate integrale, Mărimi dependente de o variabilă), Fizică şi chimie (Concepte relative la mărimi şi unităţi, Termeni folosiţi în denumirile şi definiţiile mărimilor fizice, Noţiuni de fizică macroscopică, Noţiuni de fizica particulelor şi a solidelor, Noţiuni electrochimice), Dispozitive electrice şi magnetice (Noţiuni generale, Funcţionare şi utilizare, Condiţii de funcţionare şi încercare).

Fondul conceptual al părţii Noţiuni Generale folosite în Electrotehnică conţine circa 720 de concepte, iar fondul terminologic circa 900 termeni, în timp ce partea referitoare la Supraconductibilitate - Materiale supraconductoare cuprinde circa 450 de concepte şi 520 de termeni.


Academician Gleb DRĂGAN
  PREFATA:
Cunoaşterea evoluează în mod continuu, progresul este adeseori rapid, informaţia ştiinţifică şi tehnică circulă fără încetare pe glob, aceasta ducând la apariţia unor termeni noi în ştiinţă şi tehnologie, mai întâi în limbile de circulaţie internaţională, creând şi cerinţa de adaptare în toate limbile şi punând probleme - uneori dificile - nevoii de exprimare. Evoluţia continuă a cunoaşterii impune permanent necesitatea de definire a unor termeni noi.
Se constată că terminologia în domeniile ştiinţei şi tehnologiei este adeseori adaptată necontrolat. Uneori termeni comuni sunt adaptaţi pentru a descrie sensuri noi în ştiinţă, ceea ce poate genera confuzii grave pentru lingvistul familiarizat cu limbajul comun, dar nu şi cu noua terminologie ştiinţifică. În limba română se observă introducerea unor termeni noi, sub influenţa unor limbi de largă circulaţie (în primul rând engleza, dar şi limbile germană şi franceză). Uneori comoditatea specialiştilor din domeniile științifice şi tehnice, alteori graba sau lipsa timpului de gândire sau de consultare cu lingviştii, poate uneori ignoranţa, fac ca limbajul de specialitate să sufere o dezvoltare necorespunzătoare, prin introducerea unor termeni care sunt în dezacord cu specificul limbii române, alteori prin evitarea nejustificată a termenilor existenţi în limba română şi care ar putea fi folosiţi fără nevoia de a adopta termeni străini.
Cerinţele de adaptare la reglementările comunitare, în vederea integrării în Uniunea Europeană, impun folosirea unei terminologii corecte în ştiinţă şi tehnologie, pentru a asigura traducerea (transcrierea) documentelor europene în limba română. Această cerinţă se referă de fapt la nevoia mai largă de adaptare a terminologiei la toată literatura ştiinţifică şi tehnică publicată în limba română. De aceea este necesară definirea clară a termenilor utilizaţi, care trebuie să exprime esenţa, dar şi generalul obiectului sau fenomenului descris.
Limbajul formal, caracteristic unui domeniu ştiinţific sau tehnic, se construieşte în analogie cu limbajul obişnuit; în acelaşi timp, fiecare domeniu îşi lasă amprenta asupra limbajului curent, în măsura în care pătrunde în conştiinţa publică. Este rolul definiţiilor, prin poziţia lor de conexiune între concepte şi termeni, între cunoaştere şi limbaj, să stabilească relaţiile de legătură. Definiţiile referitoare la concepte, şi nu la cuvinte, sunt acelea care prin natura lor cuprind cunoaşterea. Terminologia ştiinţifică şi tehnică influenţează evoluţia şi îmbogăţirea limbajului odată cu dezvoltarea cunoaşterii.
Academia Română, asumându-şi rolul tradiţional de a cultiva ştiinţa şi cultura, dar şi acela de a urmări evoluţia şi de a promova cultivarea limbii române, consideră de datoria sa ca elaborarea unei terminologii corecte în domeniul ştiinţelor exacte să fie o preocupare de bază, concretizată într-un program prioritar. Acest rol şi l-a asumat Comisia de Terminologie pentru Ştiinţele Exacte (C.T.S.E.). Activitatea Comisiei s-a axat pe domeniul ştiinţelor tehnice şi tehnologiei, domenii în care evoluţia cunoaşterii este cea mai rapidă. Până astăzi au apărut circa 50 dicţionare explicative, de volum redus, cuprinzând termenul descriptor, însoţit atunci când este cazul de sinonimele lui. Descriptorul este urmat de traducerea echivalentă în mai multe limbi de circulaţie internaţională, precum şi de definiţia sa în limba română. La sfârşitul fiecărui volum există un index de corespondenţă între denumirile termenilor în limbile străine şi denumirea în limba română.
Menţionăm că, limba fiind comună, experţii Academiei Române din Comisia de Terminologie pentru Ştiinţele Exacte colaborează cu colegii din cadrul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, elaborarea terminologiei fiind efectuată de specialişti recunoscuţi (academicieni, cadre universitare) din fiecare domeniu al ştiinţei şi tehnicii.
Considerăm că seria dicţionarelor de terminologie ştiinţifică şi tehnică, pune la dispoziţia specialiştilor un instrument extrem de util şi necesar, sperând că acestea vor fi recunoscute ca atare de comunitatea utilizatorilor.





Acad. Ionel HAIDUC
Preşedintele Academiei Române
  CUVINTE CHEIE: