 |
Sub cupola Academiei Romane |
| CUPRINS: PETRACHE POENARU - Georgiu Lazăr şi şcoala română / 15 Cuvânt de răspuns - George Sion / 32 NICOLAE TECLU - Despre relaţiunile între chimia organică şi anorganică / 44 Cuvânt de răspuns - Victor Babeş / 59 ŠTEFAN C. HEPITES - Mijloace de investigaţiune ale meteorologiei / 75 Cuvânt de răspuns - Iacob Felix / 126 MIHAIL C. SUTZU - Despre numismatica română / 134 Cuvânt de răspuns - Dimitrie A. Sturdza / 145 GHEORGHE BALŠ - Începuturile arhitecturii bisericeşti în Moldova / 154 Cuvânt de răspuns - Alexandru I. Lapedatu / 165 PETRU BOGDAN- Opera lui Anghel Saligny. Învăţământul tehnic în România / 174 Cuvânt de răspuns - Nicolae Vasilescu-Karpen / 190 GHEORGHE lONESCU-ŠIŠEŠTI - Dezvoltarea studiilor despre sol în România / 198 Cuvânt de răspuns - Grigore Antipa / 215 EMILIAN BRATU - Ingineria chimică / 234 Cuvânt de răspuns - Ilie G. Murgulescu / 251 NICHIFOR CEAPOIU - Rezultate şi orientări noi în ameliorarea grâului în R. S. România / 262 Cuvânt de răspuns - Amilcar Vasiliu / 285 DAN GIUŠCÅ - Experimentul în petrologie / 298 Cuvânt de răspuns - Nicolae S. Petrulian / 316 CRISTEA MATEESCU - Evoluţia construcţiilor hidrotehnice în România / 325 Cuvânt de răspuns - Dumitru Dumitrescu / 340 MIHAI CORNELIU DRÅGÅNESCU - Tensiunea filosofică şi sentimentul cosmic / 351 Cuvânt de răspuns - Zoe Dumitrescu-Buşulenga / 378 DAVID DAVIDESCU - Ştiinţele chimice şi agricultura / 389 Cuvânt de răspuns - Amilcar Vasiliu / 400 MIRCEA D. MO‡OC - Protecţia solului împotriva eroziunii în agricultura tradiţională şi modernă / 411 Cuvânt de răspuns - Amilcar Vasiliu / 421 GHEORGHE BUZDUGAN - Probleme dinamice ale mecanicii solidelor deformabile, prezente în şcoala românească / 431 Cuvânt de răspuns - Radu Voinea / 454 MARCU BOTZAN - Repere ale unei ştiinţe a corectării mediului / 462 Cuvânt de răspuns - Mircea Moţoc / 491 VALERIU D. COTEA - Vinul în existenţa umană / 499 Cuvânt de răspuns - Liviu Constantinescu / 517 VIRGILIU NICULAE G. CONSTANTINESCU - Ştiinţele naturii în Academia Română / 529 Cuvânt de răspuns - Gheorghe Buzdugan / 545 ALEXANDRU T. BALABAN - Chimia ca ştiinţă şi artă; cum se creează o şcoală de cercetare în ştiinţă; exemplul lui Costin D. Neniţescu / 554 Cuvânt de răspuns - Victor-Emanuel Sahini / 567 MARIUS SABIN PECULEA - Apa grea - contribuţii ale ştiinţei şi tehnologiei româneşti / 575 Cuvânt de răspuns - Maria Brezeanu / 596 MIRCEA IOAN VALENTIN SÅNDULESCU - Tectonica plăcilor - revoluţie sau evoluţie în geoştiinţe / 607 Cuvânt de răspuns - Dan P. Rădulescu / 620 MIRCEA DESIDERIU BANCIU - Chimia organică - rivală şi/sau imitatoare a naturii / 628 Cuvânt de răspuns - Maria Brezeanu / 670 PÅUN ION OTIMAN - Viaţa rurală românească pe lungul drum între Flămânzi şi Uniunea Europeană sau Drama satului şi a ţăranului român într-un secol de iluzii, dezamăgiri şi speranţe / 681 Cuvânt de răspuns - Valeriu D. Cotea / 734 RADU P. VOINEA - Frumuseţea adevărului ştiinţific / 749 Cuvânt de răspuns - Virgiliu Niculae G. Constantinescu / 766 |
|
| PREZENTARE: În Analele Academiei Române, în alte publicaţii, inclusiv în broşuri omagiale, se găsesc toate textele celor care au fost protagoniştii momentelor solemne pe care le evocăm. Şi în această privinţă s-a încetăţenit o tradiţie valoroasă. Noul membru al Academiei Române îşi consacra discursul unui înaintaş celebru sau profesiunii pentru care a optat şi pe care o slujea exemplar. Aceste texte memorabile permit cititorului de astăzi să cunoască elemente definitorii ale imaginii grandioase a vocilor trecutului şi ale prezentului în domeniile care au determinat şi determină reale progrese ale civilizaţiei naţionale şi universale. |
|
| PREFATA: În contextul actual, când promovarea adevăratelor valori naţionale a devenit un imperativ major al procesului de formare a generaţiilor care vor lucra pentru un viitor mai bun al tării noastre, devin de neînlocuit pildele înaintaşilor, exprimate în special prin opera lor. Aceste considerente ne-au călăuzit în demersul de faţă, cel al cuprinderii într-un volum a unor discursuri de recepţie şi a răspun surilor care le-au însoţit cu prilejul primirii în Academia Română a unor personalităţi de marcă ale ştiinţelor tehnice. Reamintim că, de la înfiinţarea din 1869, Societatea Academică, trans - formată peste un deceniu în Academia Română, a introdus practica - inspirată din „modelul francez“ - a unei solemnităţi cu o importanţă deosebită în lumea ştiinţei şi culturii, şi anume discursurile de recepţie ale noilor membri şi răspunsurile la acestea rostite de academicieni, cu un prestigiu de necontestat. În Analele Academiei Române, în alte publicaţii, inclusiv în broşuri omagiale, se găsesc toate textele celor care au fost protagoniştii momentelor solemne pe care le evocăm. Şi în această privinţă s-a încetăţenit o tradiţie valoroasă. Noul membru al Academiei Române îşi consacra discursul unui înaintaş celebru sau profesiunii pentru care a optat şi pe care o slujea exemplar. Aceste texte memorabile permit cititorului de astăzi să cunoască elemente definitorii ale imaginii grandioase a vocilor trecutului şi ale prezentului în domeniile care au determinat şi determină reale progrese ale civilizaţiei naţionale şi universale. Până în anul 1879 s-au ţinut patru astfel de discursuri, trei consacrate unor personalităţi de seamă ale culturii române şi unul referitor la un aspect al sferei de preocupări ştiinţifice în care se remarcase autorul. Primul tip de discursuri reliefează tendinţa - întru totul îndreptăţită - de a cinsti înaintaşii, tendinţă care s-a transformat într-o veritabilă tradiţie academică. Ea a fost întregită, până la sfârşitul veacului al XIX-lea şi în prima parte a secolului următor, de pledoarii pentru o tematică orientată spre problemele cheie ale disciplinei. Din 1880 şi până în 1948, când - în vremurile tulburi bine cunoscute - Academia Română a devenit Academia Republicii Populare Române, s-au ţinut 81 de discursuri de recepţie, care au respectat amintitele tradiţii, evocări ale unor personalităţi, în contextul vremurilor în care au trăit, şi subiecte de larg interes din domenii ale ştiinţei, literaturii şi artelor. Această tradiţie s-a întrerupt în 1948, deşi în Statutul de organizare şi funcţionare al Academiei Republicii Populare Române, adoptat la 12 august din acel an, se prevedea ca „recepţia membrilor titulari activi“ să se „facă în şedinţă solemnă prin tratarea de către noul ales a unor probleme din domeniul speciali zării sale“. Tradiţia a fost reluată după 26 de ani, la 28 februarie 1974, cu prilejul modificării unor prevederi ale Statutului. Astfel, se preciza că „în scopul accentuării caracterului solemn al alegerii de membri titulari şi conform unei vechi tradiţii a Academiei noastre se propune ca membrii titulari nou aleşi să prezinte, în termen de un an de la alegerea lor, în şedinţe solemne, un discurs de recepţie“. Ca urmare, din decembrie 1974 şi până în decembrie 1975 s-au ţinut 17 discursuri. Decizia de blocare de facto a alegerii de noi membri titulari între anii 1975 şi 1990 a atras după sine şi renunţarea la prezentarea discursurilor de recepţie. Acestea au fost reluate după 1990, când - odată cu reorganizarea Academiei Române - s-a revenit la valoroasele ei tradiţii şi s-a hotărât ţinerea, de către membrii titulari, a discursurilor de recepţie în cadrul unor Adunări Generale. În Regulamentul de organizare şi funcţionare din anul 1997 se prevedea că, alături de membrii titulari, „au dreptul să ţină, într-un cadru solemn, un discurs de recepţie“ şi „membrii de onoare“ ai Academiei Române. Mai târziu, în Statutul adoptat la 10 ianuarie 2002 se precizează că doar membrii titulari „au dreptul să ţină, într-un cadru solemn, un discurs de recepţie, urmat de un răspuns prezentat tot de un membru titular“, fără a se indica termenul limită până la care noul membru titular urmează să-şi ţină discursul. La început, până la realizarea Marii Uniri, în discursuri s-a reliefat, cu o mare forţă de sugestie şi de convingere, aspiraţia pentru unitatea naţională şi culturală. Preocuparea pentru istoriografie şi cultura naţională, formarea poporului român şi latinitatea limbii sale, literatura, sentimentul justiţiar privind soarta ţăranului român, arta şi filosofia au fost alte domenii care au făcut obiectul discursurilor de recepţie. Mai aproape de zilele noastre, nevoile economice în viaţa naţiunii moderne au cerut imperios şi urgent cultivarea intensivă a ştiinţelor, fără de care ţara nu se poate dezvolta cu succes. Drept urmare, a avut loc reorganizarea Academiei Române, în vederea creşterii ariei de cuprindere a preocupărilor ştiinţifice prin mărirea numărului de secţii. Eficienţa socială a cuceririlor ştiinţifice şi tehnice a devenit astfel o coordonată fundamentală a Academiei Române. Forma în care discursurile sunt publicate în volumul de faţă nu prezintă nicio modificare în ceea ce reprezintă trăsăturile specifice limbii şi stilului fiecărui autor în parte. Discursurile constituie în acest mod nu numai documente istorice, ci şi expresii ale respectului faţă de cultivarea limbii române. În transcrierea datelor, semnele de ortografie şi de punctuaţie au fost actualizate, conform normelor academice în vigoare, aşa cum apar ele în cele mai recente publicaţii ale Academiei Române şi preluate în această carte. Dincolo însă de ceea ce putem să numim spiritul vremurilor în care au fost rostite, în discursurile de recepţie răzbat idei, preocupări, mesaje care 6 Prefaţă rezistă în timp prin caracterul lor peren, îndeosebi prin faptul că noii academicieni au reuşit să depăşească tensiunile care au dominat şi domină spaţiul public. Situarea pe poziţii exclusiv ştiinţifice conferă acestor texte acel element de durabilitate pe care timpul nu numai că nu-l erodează, ci îi conferă valori noi. Este evident, în toate discursurile, că în neliniştea spiritului românesc intelectualul caută modele autohtone, mai ales când prezentul nu este încurajator. Dacă ne referim la discursurile de recepţie ale inginerilor, în cea dintâi categorie - de care spuneam mai înainte - se înscrie discursul lui Petrache Poenaru despre „Georgiu Lazăr şi şcoala română“ (8/20 septembrie 1871). Din cea de-a doua categorie fac parte discursurile lui Cristea Mateescu - „Evoluţia construcţiilor Hidrotehnice în România“ (26 mai 1976); Gheorghe Buzdugan - „Problemele dinamice ale mecanicii solidelor deformabile, prezente în şcoala românească“ (26 noiembrie 1992); Marius Sabin Peculea - „Apa grea - contribuţii ale ştiinţei şi tehnologiei româneşti“ (02 aprilie 1996). Mihai Corneliu Drăgănescu tratează în discursul său - „Tensiunea filosofică şi sentimentul cosmic“ (06 septembrie 1990) -, după cum se vede, o temă filosofică, iar alţii, precum: Ştefan C. Hepites - „Mijloace de investigaţiune ale meteorologiei“ (30 martie/12 aprilie 1903), Gheorghe Balş - „Începuturile arhitecturii Româneşti în Moldova“ (9 iunie 1925) sau Mihail C. Sutzu - „Despre numismatica română“ (25 mai/7 iunie 1911), prezintă, de asemenea, subiecte diferite de specialitatea lor strict inginerească. Răspunsurile la discursurile de recepţie sunt tot tradiţionale, elogii la adresa colegilor nou veniţi în Academie. Uneori se înregistrează fuziunea elogiului cu opoziţia exprimată la modul cel mai elegant cu putinţă, polemică purtată în cadrul unei depline eleganţe. Cei care au făcut şi fac parte din Academie îşi asumă - prin asemenea poziţii publice - răspunderea faţă de marile datorii naţionale, fiecare fiind dator să dea neamului tot ce poate pe măsura bogăţiei talentului şi ştiinţei sale. În discursurile de recepţie se regăsesc idei valoroase despre spiritul de căutare a adevărului, despre dezvoltarea ştiinţifică, despre necesitatea cunoaşterii aprofundate a trecutului şi a faptelor care trebuie urmate. Marea bogăţie de idei a discursurilor de recepţie şi a răspun surilor, frumuseţea limbii şi diversitatea subiectelor constituie motivele care m-au îndemnat să le strâng în această carte, cu gândul de a le pune la dispoziţia cititorilor de astăzi şi de mâine. Trecutul face parte din viaţa noastră şi trebuie să-l cunoaştem şi să-l păstrăm. Să ţinem astfel trează flacăra energiilor sufleteşti la adăpostul cărora să promovăm, prin muncă dezinteresată, valorile eterne ale civilizaţiei. Aşa cum se vede şi din titlu, cartea cuprinde numai discursurile de recepţie şi răspunsurile rostite de ingineri. Într-o perioadă în care România are reputaţia unei ţări care progresează încet, citirea acestor pagini din istoria Academiei Române poate determina - sper - crearea unei atmosfere de entuziasm, de emulaţie în rândul inginerilor şi nu numai. Poate să contribuie la Prefaţă 7 obţinerea unei stări de spirit constructive, la o solidaritate autentică, la o comunicare vie, astfel încât concetăţenii noştri să dea ce au mai bun în ei. Să contribuie la cultul înaintaşilor, la cultul modelelor de care avem mare nevoie. Aceste modele sunt necesare generaţiei prezente pentru a putea depăşi situaţia grea din societatea actuală. Ele se constituie în stimulente pentru cultivarea intensivă a ştiinţelor, fără de care nu se pot rezolva nevoile economice atât de hotărâtoare în viaţa naţiunii. Valoarea pedagogică, pilda savanţilor prin simpla lor existenţă, plină de jertfe dezinteresate şi închinate creaţiei, reprezintă o forţă morală care atrage, totdeauna, noi valori. Prezentând faptele lor ştiinţifice, cu gândul la aspiraţiile spirituale şi creatoare ale poporului, contribuim la formarea generaţiilor de ingineri potrivit timpurilor pe care le trăim. Din cauza unor situaţii determinate în principal de meandrele istoriei, numeroşi membri titulari, personalităţi recunoscute în ţară şi peste hotare, nu se regăsesc printre cei care au ţinut discursuri de recepţie. Aceşti membri titulari sunt nume cunoscute: Anton Ioan - 1974, Aramă Constantin - 1991, Avramescu Aurel - 1963, Bălan Ştefan - 1963, Beleş Aurel - 1963, Bercovici Martin - 1963, Bordeianu Teodor - 1963, Budeanu Constantin - 1955, Carafoli Elie - 1948, Coaln Horia - 2010, Coandă Henri - 1970, Constantinescu George - 1965, Dascălu Dan - 1993, Dimo Paul - 1990, Dinculescu Constantin - 1990, Dordea Toma - 1994, Drăgan Gleb - 2004, Dumitrescu Dumitru - 1963, Filip Florin Gheorghe - 1999, Gheorghiu Ion - 1952, Giosan Nicolae - 1974, Giurgiu Victor - 2009, Hera Cristian Ioan - 2004, Mateescu Dan - 1974, Micloşi Corneliu - 1955, Nădăşan Ştefan - 1963, Negrescu Traian - 1955, Nicolau Gheorghe - 1948, Patraulea Nicolae - 1990, Profiri Nicolae - 1948, Rădulescu Eugen - 1993, Răduleţ Remus - 1963, Saligny Anghel - 1897, Sălăgeanu Traian Lorin - 1990, Săulescu Nicolae - 2009, Simionescu Cristofor - 1963, Tecuci Gheorghe - 1993, Timotin Alexandru - 1999, Ţugulea Andrei - 1999, Vasilescu-Karpen Nicolae - 1923, Vasiliu Amilcar - 1963, Vlad Ionel Valentin - 2009. Strângerea în volum a discursurilor de recepţie ale inginerilor membri ai Academiei Române probează caracterul reprezentativ al acestei profesii şi este un semn definitoriu pentru viaţa ştiinţifică românească de-a lungul unui secol şi jumătate. La fel de valoroasă ar fi şi realizarea unui volum care să cuprindă discursurile de recepţie ale matematicienilor, chimiştilor, fizicienilor, geologilor şi ale altor specialişti care au strânsă legătură cu profesia de inginer. Academia este un forum patriotic. Să iubim, să admirăm şi să urmăm exemplul înaintaşilor noştri. Mulţumesc conducerii Academiei Române pentru permisiunea de a publica în această carte „discursurile de recepţie“ ale inginerilor. Mihai Mihăiţă |
|
| CUVINTE CHEIE: |